luni, 27 decembrie 2010

Minute cu Prieteni. Ore cu necunoscuţi

Incipit
E seară... afară ninge totuşi... de Crăciun.
Noi stăm într-o încăpere pe o canapea de piele cu perne semiportocalii şi râdem. De obicei când ne adunăm noi patru, râdem. Din orice. De orice. Pentru orice. De noi.
Ne simţim bine... (eu, cel puţin).
[aviz amatorilor: Oana (var'mea), Zoli şi Mişu]

Cuprins
Muzica ne penetra timpanele, vedeam sunetele cum se lovesc si vibrează printre noi. Cum ne făcea să ne mişcăm uşor. Cum băteam subtil ritmul...
Simţeam detaşarea dintr-o parte şi tensiunea din cealaltă.
...şi timpul trece rapid cu unele persoane, din păcate...

Deznodământ
Mă uitam la masa alăturata şi vedeam două sticle de bere goale şi o scrumieră murdară, aproape în ton cu sărbătoarea (era în roşu şi alb). Pe perete vedeam o oglindă tăiată, despicată, crăpată în două părţi aproape egale, una reflectând trecutul iar cealaltă viitorul. Şi prezentul era acolo prin acea crăpătură. Acea portiţă de scăpare din monoton, din plictisitor, din rutina zinnică. Era singura parte a fiinţei care nu reflecta. Era partea aceea care nu are timp să gândească, să se gândească... era locul unde ar fi trebuit să fie un diamant cu o mie de faţete care să reflecte fiecare câte o parte din viaţa noastră, în locul unui zid de piatră.
Pe fiecare cărămidă din pereţii încăperii era tipărită câte o amintire, o trăire, un sentiment. Dacă ştiai să le asculţi pe fiecare în parte şi nu pe toate deodată, înţelegeai ce îţi şoptesc. Ce încearcă să te avertizeze.

Am învăţat că poţi glumi doar cu prietenii, doar între prieteni. Ei te înţeleg şi te acceptă cu plusurile şi minusurile tale.
Am învăţat că, din când în când, trebuie doar să ascult. Să ascult şi atât!

duminică, 19 decembrie 2010

Sau... lasă [partea a 2-a]

Tu stai.
Aia-i problema
Dilema…
Nu ştii ce să faci
Nu ştii care-i schema…
Când vine necazu’
Tu schimbi macazu’
Ştii să faci doar deranj
Cu visele tale în nuanţe de oranj…

Tu stai
Şi te uiţi la lumea nebună
Şi gândeşti că doar tu eşti aia bună.
Calculezi cum să uiţi,
Ce să uiţi, când să uiţi
Şi când să-ţi aduci aminte
Să-mi spui poveşti
Cum că faci, cum că eşti…
După cum vezi, te aprob,
Dar la mine în minte
Îmi repet… Îmi repet
Uite ce frumos minte…

Tu stai
Şi vorbeşti
Şi mă-ntreb… tu gândeşti?
Tu trăieşti tot ce grăieşti?
Aduci nori când eu vreau soare
Aduci ploi când vreau nincoare
Aduci cald când vreau răcoare
Şi mă doare… Da. Mă doare!

vineri, 17 decembrie 2010

Sau... lasă

Mai am doi pereţi jumate
Din inimă,
Restu i-ai dărâmat
Ai intrat
Încălţată. Nu îţi prea pasă
Da’ nu-i bai, lasă…
M-am obişnuit.
Stau la mine-n casă
Ca să stau cu mine
Să stau cuminte,
Atunci când tu stai cu alţii…

Am învăţat să zidesc,
Am făcut zidul sufletesc
La fel ca Zidul Chinezesc
În mine.
În minte –
Te mai am, dar…
Mai bine lasă.
Tot ce-am avut am pus pe masă,
La vedere,
Iar tu ai zis direct:
La revedere!

Sunt cubul perfect
Sunt mersul încet
Sunt felinarul ce lumina decent
Şi pâlpâia… până s-a stins…
Dar tu nu ştii să vezi,
Să crezi,
Să simţi ai uitat de mult,
Să minţi ai ştiut
Şi ai vrut…
Dar la astea mă uit în spate,
Deci totul a trecut!

duminică, 12 decembrie 2010

Iubire-n taină

Când pe gândurile-ţi se-aşază rouă
Să nu te sperii, nu o să mai plouă,
La mine-n gând poţi înca să mai treci
Oricum, cheia e la tine, şi va fi pe veci…

Când intri-n cameră şi-n minte
Şi când începi s-arunci cuvinte
Ştiind că încă te mai plac,
Ştiind c-am învăţat să tac…

Când viaţa ţi se dezveleşte,
Foaie de foaie se loveşte,
Ar trebui să-nveţi să mături
Ştiind că încă-ţi sunt alături.

Când tu eşti mult prea ocupată,
Să nu-ndrăzneşti să uiţi vreodată
Că te-am iubit şi înc-o fac,
Dar tu m-ai învăţat să tac…

sâmbătă, 11 decembrie 2010

...şi e Iarnă

Unde se grăbesc fulgii de nea?
De ce vor să se-izbească de pământ
Iar alţii se lovesc de faţa mea
În timp ce eu mă plimb… cu tine-n gând?

Unde se grăbesc fulgii de zăpadă?
De ce părăsesc norii şi vor să decadă?
Când acolo sus e linişte şi pace
Tu nu ai in gând: ‘oare el ce mai face?’

De ce fulgii au diferite forme?
Oare că-s unici? Oare chiar nu au norme?
De ce noaptea ninge frumos -
De ce nu observi şi te uiţi în jos?

Unde se grăbesc fulgii de nea?
De ce dansează mai plăcut noaptea?
De ce nu-i admiri şi nu-i bagi în seamă?
De ce-i ocoleşti? De ce-ţi este teamă?

joi, 9 decembrie 2010

Ai curajul să răspunzi? III

Un al treilea set de întrebări:

Cine eşti?

De unde crezi că vi?

De ce crezi că te afli pe Terra?

Unde ai vrea să mergi după ce pleci de aici?

Care e cel mai mare vis al tău?

Când îţi pui ceva în minte, reuşeşti?

Cum reacţionezi la necunoscut, neaşteptat (in anumite situaţii)?

Care ar fi 3 calităţi şi 3 defecte la propria-ţi persoană, din punctul tău de vedere?

duminică, 5 decembrie 2010

Dorinţe...

Când nisipul din clepsidră s-ar scurge încet
Şi brusc n-ai mai auzi niciun sunet
Te-ai supăra? Te-ai speria? Sau ţi-ar place?
Te-ai întreba oare ea ce ar face?

Când ochii-ţi se-nchid şi treci acel prag
Ai privi în trecutu-ţi cu scârabă sau drag?
Ai vrea să te-ntorci şi să schimbi ceva?
Dac-ai ştii ş-ai putea, ai mai spune cuiva?

Care ţi-ar fi ultimele cuvinte
Ai mai sta să le-alegi ca şi mainainte?
Ai sta să gândeşti cui să mulţumeşti –
Pe cine să ierţi şi pe cin’să iubeşti?

joi, 2 decembrie 2010

Ai curajul să răspunzi? II

Am mai revenit cu un nou set de întrebări...

Ce îţi place cel mai mult la tine? Dar cel mai putin?

Cum ai fi daca ai putea fi un anotimp?

Zâmbeşti necunoscuţilor pe stradă? Ce simţi când le zâmbeşti?

Care ar fi 4 persoane cărora ai vrea cu adevărat să le spui că le iubeşti?

Dacă ai putea denumi o stea, ce nume ar avea?

Dacă ai putea să te mai naşti odată, ce sau cine ai vrea să fii?

~va urma~

miercuri, 1 decembrie 2010

Unu e 1 Decembrie... din păcate

RomâniaDa... Te iubesc, România! Ziua Naţională a României... Liber!

Sunt total împotriva acestor manifestări. Sincer. Dacă într-o zi din an îţi sărbătoreşti ţara cu fasole cu ciolan, vin fiert şi pe alocuri mititei şi bere crezi că e OK?
Dacă îţi atârni tricolorul fie de fereastră, fie de un băţ, fie de gât ca fular, te crezi mai patriot?
Dacă azi e singura zi din an în care nu vezi la TV crime, violuri şi accidente rutiere în care soferul e vreun parlamentar care scapă de absolut orice fel de pedeapsă sau mustrare, te face fericit?
Dacă azi e singura zi din an în care majoritatea e PRO România, crezi că schimbi ceva?
Dacă în fiecare an se produce manevra aia a militarilor, jandarmilor etc. în Alba-Iulia aşa, fără pic de sentiment, totul mecanic, ne face să ne simţim în siguranţă?

Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt contra României... sunt fericit că m-am născut aici, că m-am născut român! Diferenţa e că eu apreciez lucrurile astea şi în celelalte zile ale anului, nu doar de 1 Decembrie. Fiţi mândrii că sunteti ce sunteţi şi unde sunteţi pentru că v-aţi născut aici cu un scop! Găsiţi-l, îndepliniţi-l!

duminică, 28 noiembrie 2010

Ai curajul să răspunzi? I

Azi am o poftă nebună de a vă întreba diferite lucruri, ca de exemplu...
Ce ai face acum daca ai afla ca vei trai 100 de ani? Dar dacă ai afla ca mai ai de trait 100 de minute?

Cum ai reacţiona dacă acum ar veni persoana pe care o placi şi ţi-ar spune că te iubeşte? Dar dacă ar veni persoana pe care o deteşti şi ţi-ar spune acelaşi lucru?

Ai schimba ceva la tine dacă ai putea să te întorci în timp? Dar la ceilalţi?

Dacă ai putea purta haine de o singura culoare, ce culoare ai alege?

Dacă ai putea folosi un singur cuvânt prin care ai putea fi înţeles de oricine, oricând, care ar fi acesta?

~va urma~

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Ochelari lipiţi cu scoci

În ochii tăi albaştri văd marea,
Pe buzele tale micuţe simt sarea,
Deasupra ta văd cerul, văd zarea,
În faţa ta se-ntinde cărarea…

De răsărit îmi aduci aminte,
Cu tine alături nu mai sunt cuminte...
Ceilalţi îmi şoptesc: “vezi că te minte”
Eu nu-i înţeleg şi trec peste cuvinte.

Vreau totul să fie acum şi aici
Să-mi aduc aminte de tine peste ani
De fata cu ochelari lipiţi cu scoci
Să nu uităm că ce vrem nu-i pe bani…

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Constatare

Ploile bat timide-n geamuri
Iar frumzele cad de pe ramuri
Afară e din ce în ce mai frig
Nu mai vorbesc şi nu mai strig...

Când dimineaţ-apare ceaţa
Şi copacii îşî pierd viaţa
Fumul din hornuri se ridică
Nici urmă de greier sau furnica...

Când noaptea se face răcoare
Iar ziua-ncet mai arde un Soare,
Când toamna se-închide pe pleoape,
Să ştii că iarna e aproape.

duminică, 7 noiembrie 2010

Adevăruri punse-n versuri 5

Skillet - One Day Too Late

Tick tock, hear the clock countdown
Wish the minute hand could be rewound
So much to do and so much I need to say
Will tomorrow be too late?

Feel the moment slip into the past
Like sand through an hourglass
In the madness, I guess, I just forget
To do all the things I said

Time passes by, never thought I'd wind up
One step behind, now I've made my mind up

Today, I'm gonna try a little harder
Gonna make every minute last longer
Gonna learn to forgive and forget
'Cause we don't have long, gonna make the most of it

Today, I'm gonna love my enemies
Reach out to somebody who needs me
Make a change, make the world a better place
'Cause tomorrow could be one day too late
One day too late, one day too late

Tick tock, hear my life pass by
I can't erase and I can't rewind
Of all the things I regret the most I do
Wish I'd spent more time with you

Here's my chance for a new beginning
I saved the best for a better ending
In the end I'll make it up to you
You'll see, you'll get the very best of me

Time passes by, never thought I'd wind up
One step behind, now I've made my mind up

Today, I'm gonna try a little harder
Gonna make every minute last longer
Gonna learn to forgive and forget
'Cause we don't have long, gonna make the most of it

Today, I'm gonna love my enemies
Reach out to somebody who needs me
Make a change, make the world a better place
'Cause tomorrow could be one day too late

Your time is running out
You're never gonna get it back
So make the most of every moment
Stop saving the best for last

Today, I'm gonna try a little harder
Gonna make every minute last longer
Gonna learn to forgive and forget
'Cause we don't have long, gonna make the most of it

Today, I'm gonna love my enemies
Reach out to somebody who needs me
Make a change, make the world a better place
'Cause tomorrow could be one day too late

One day too late, one day too late
One day too late, one day too late

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Adevăruri

Tot mai multe stele care mor
Tot mai multe răni mici care dor…
Nimeni nu le vede, nimeni nu le simte
Omul nu mai crede şi tot mai mult minte.

Tot mai mulţi părinţi nu mai vor copii
Tot mai mulţi adulţi fac numai prostii…
Lumea se face că-i înţelege şi tace
Dar ea nu-şi dă seama ce mult rău le face.

Tot mai nalte case tot mai mari averi
Tot mai mulţi încearcă să te facă să ceri…
Ei nu ştiu că n-au nevoie de aşa ceva
Dar deocamdata-i bine, îi iubeşte cineva!

duminică, 31 octombrie 2010

Pentru Prieteni

Chiar acum ascultam „Poets of the Fall – Someone Special” şi mă gândeam la persoanele care au apărut în viaţa mea de o perioadă relativ scurtă de timp, o lună.

...şi mă gândeam că:

O mie de probleme ne apropie.
Două mii de rezolvări apar imediat în ajutor.
Trei mii de gânduri pictează cerul când ne strângem la un pahar de vorbe.
Patru mii de pareri ne fac diferiti unul de celălalt.
Cinci mii de ani i-ar trebui cuiva să ne poată întrista atunci când suntem împreună.
Şase mii de vise se împletesc uşor între noi toţi.
Şapte mii de dorinţe arzătoare aşteapta sa fie îndeplinite.
Opt mii de argumente ar fi puţine ca să ne poată despărţi.
Nouă mii de căi sunt aşezate în faţa fiecăruia dintre noi.
Zece mii de intersecţii sunt puse in cărările noastre pentru a ne putea întâlni pe viitor.

Facem parte dintr-un grup.
O prietenie ne ţine strâns legaţi.

Vă mulţumesc că m-aţi acceptat aşa cum sunt!

Adevăruri punse-n versuri 4

Poets Of The Fall - Someone Special

I wake up to the sound of rain upon my sill
Pick up the pieces of my yesterday old thrill
Can I deliver this used up shiver
To how I pronounce my life
And leave it up to faith to go by its own will

Back row to the left
A little to the side
Slightly out of place
Look beyond the light
Where you'd least expect
There's someone special

A foggy morning greets me quietly today
I smell a fragrance in the wind blowing my way
And ever further I run to find her
I yearn to define my life
Placing my faith in chance to meet me in half way

Back row to the left
A little to the side
Slightly out of place
Look beyond the light
Where you'd least expect
There's someone special

And she's here to write her name
On my skin with kisses in the rain
Hold my head and ease my pain
In a world that's gone insane...

joi, 28 octombrie 2010

Ar fi ideal

Când arunc bucăţi de amintiri pe jos
Nimic nu e urât, nimic nu e frumos.
Când le presar uşor în urma mea
Aş vrea să le culeagă cineva...

Când bucăţi din mine se desprind
Aş vrea să le refaci un puzzle, fredonând.
Şi-atunci când le uit în urma mea
Aş vrea să-mi amintească cineva...

Când eu ramân în urmă şi renunţ
Aş vrea să vii chiar tu să mă ajuţi.
Şi-atunci când voi fi la pământ
Aş vrea să mă ridici, să fii un vânt...

duminică, 24 octombrie 2010

Pietre şi albine

Mă-ndrept uşor, uşor spre Soare
Sau mă grăbesc până nu moare?
Mă-ntreb e bine sau e rău?
Că tu atârni de gândul meu...

Când tu te joci de-a alb şi negru
Eu mă topesc încet şi sobru
În lumina stinsă a ochilor tăi
Care sunt negri şi par cam răi.

De ce eşti ce nu poţi să fii?
De ce vrei ce nu poţi să ai?
De ce-afli când nu poţi să ştii?
De ce ceri când poţi doar să dai?

Încearcă să te schimbi, mai bine
Încearcă să mai uiţi de tine
Schimbă răul care-l faci în bine
Iubeste tot, fie pietre-ori albine...

vineri, 22 octombrie 2010

Adevăruri punse-n versuri 3

Example - Two Lives

I got a split personality
Do I love me more than I love you
And if you're gone will I see clarity?
Or will i just feel like we got down fooled

This could go any way
This could end any day
Should I listen to my heart or my friends eh?
Or this could be happy days
Our love won't evapourate
This could be just a phase we're going through

Two lives, living two lives
I don't know which side of me is where the truth lies
I'm living two lives, living two lives
I got two sides of me tryna do right
I got one on each shoulder, both saying 'I told ya'
One is saying 'go' and the other's saying 'no, no, no.'
living two lives
don't know which side of me is where the truth lies
where the truth lies.

Yo, I had a split personality
I thought I loved me more than I loved you
Don't make me beg like a charity
Cos now I see me without you, won't do

This could go any way
This could end any day
Should I listen to my heart or my friends eh?
Or this could be happy days
Our love won't evapourate
This could be just a phase we're going through

Two lives, living two lives
I don't know which side of me is where the truth lies
I'm living two lives, living two lives
I got two sides of me tryna do right
I got one on each shoulder, both saying 'I told ya'
One is saying 'go' and the other's saying 'no, no, no.'
living two lives
don't know which side of me is where the truth lies
where the truth lies, lies.

Two lives, living two lives
I don't know which side of me is where the truth lies
I'm living two lives, living two lives
don't know which side of me is where the truth lies
where the truth lies

(where's it gone?)

where the truth lies

(where'd you go?)

(where'd you go, where'd you go?)

Two lives, living two lives
don't know which side of me is where the truth lies,
where the truth lies

sâmbătă, 9 octombrie 2010

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Idei 3

Dacă te uiţi în oglindă şi nu îţi place ce vezi, înseamnă că nu te uiţi cum trebuie.

vineri, 1 octombrie 2010

Idei 2

Când vom înceta să supravieţuim şi vom începe să ne trăim viaţa, atunci vom ştii să iubim cu adevărat!

joi, 30 septembrie 2010

Ultima oră de Septembrie

E noapte, Septembrie şi e frig
Vântul e din ce in ce mai aprig
Norii se strâng încet pe lângă Lună
Nu lasă pe nimeni să-ţi zică: Noapte bună.

E noapte, Septembrie şi e ger
Stelele nu se mai văd pe cer
Toţi stau în case şi cerşesc
Puţină căldură, bănuiesc.

E noapte, Septembrie şi e ceaţă
Inimile multora-s transformate-n gheaţă
Nu mai ştiu să-şi aprindă căldura din ei
Parcă toţi se cred zei sau zmei!

E noapte, Septembrie şi e toamnă
Pe geam zăresc un domn c-o doamnă
Se ţin de mână, se uita după Lună
Doar ca să le ureze un sincer: Noapte bună!

marți, 28 septembrie 2010

marți, 21 septembrie 2010

Adevăruri punse-n versuri 2

Veritasaga - Saga continua

Ceea ce trimit eu spre tine acum
Nu sunt cuvinte, sunt bucati din suflet si minte,
Caci Veritasaga nu se asculta,se simte
Intinde mana,si-o sa-ti pun in palma,
Sufletul meu,o furtuna calma
Inchisa intr-o raza de soare,
Caci vreau sa vezi prin ochii mei,a vietii culoare;
Uite-mi inocenta,vrei sa retii cum moare
Rup tacerea,sparg peretii cu care,
Imi impartaseam secretele
Iti dau tie calitatile,ca sa elimini defectele
Oricum vietii nu-i poti opri efectele
Nu poti plati pe nimeni sa simta regretele
In locul tau, joaca-ti rolul tau,
Fa-ti regulile tale si jocul tau;
Ca sa te ajut, iti dau esenta mea,
Intunericul si torta mea,
Slabiciunea si forta mea,
Sper sa inveti din ele,
Caci unele intamplari ingheata simturi
Si tu,nu trebuie sa ingheti cu ele
Lasa sabia jos,n-o sa vindeci cu ea o inima rupta
S-ar putea sa te mire... dar dragostea nu-ï o lupta !

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Adevăruri punse-n versuri 1

Azi am hotărât să încep o serie de postări cu versurile melodiilor mele de suflet. Enjoy!

The Script - This=Love

It’s in the eyes of the children
As they leave for the very first time
And it’s in the heart of the soldier
As he takes a bullet on the front line
It’s in the face of a mother
As she takes the force of a blow
And its in the hands of the father yeah
As he works his fingers to the bone yeah

I’m standing under a white flag oh
Can you see me oh, can you see me oh
I’m standing for everything we have oh
Can you hear me oh, can you hear me

This is why we do it this is worth the pain
This is why we bow down and get back up again
This is where the heart lies, this is from above
Love is this, this is love

Love is why we do it love is worth the pain
Love is why we fall down, get back up again
Love is where the heart lies love is from above
Love is this, this is love

This is love

It’s in the soul of a city
What it does after it crumbles and burns
And it’s in the blood of a hero
To know where he goes he may never return yeah

I’m standing under a white flag oh
Can you see me oh, can you see me oooh
I’m standing for everything we have oh
Can you hear me oh, can you hear me

This is why we do it this is worth the pain
This is why we bow down, get back up again
This is where the heart lies this is from above
Love is this, this is love
Love is why we do it love is worth the pain
Love is why we fall down, get back up again
Love is where the heart lies love is from above
Love is this, this is love

This is love, this is love ..

Bridge
If you could be anywhere that you wanted to be
With anyone that you wanted to be with
Do anything that you wanted to do
What would it be and who would it be with you
Time flies but you’re the pilot
It moves real fast but you’re the driver
You may crash and burn sometimes

This is why we do it this is worth the pain
This is where we bow down get back up again
This is where the heart lies this is from above
Love is this, this is love
Love is why we do it, love is worth the pain
Love is why we fall down get back up again
Love is where the heart lies love is from above
Love is this, this is love

(This is love!)

vineri, 17 septembrie 2010

Oare contează?

Ai fost vreodată reîndrăgostit/ă?
Ţi s-au mai schimbat sentimentele faţă de o persoană?
Ai zâmbit cu toată fiinţa ta când ai văzut-o?

Te-ai gândit s-o iei de mână şi ai ezitat, neştiind dacă e reciproc?
Ti-ai pus un milion de întrebări când stăteai lângă ea?
Te-ai gândit la ea tot mai des de ceva vreme?

Tu ce simţi când te îndrăgosteşti?
Dar când te reîndrăgosteşti?

marți, 14 septembrie 2010

Nonsens azi

Toţi zic că timpul le rezolvă pe toate
Eu zic doar…poate
Nu ştiu ce să cred, ce să ştiu, ce să fac
Nu ştiu nici ce pot, aşa că tac.
Nu îmi permit să judec
Îmi permit doar să cuget
Pentru mine,
Poate pentru draga de tine.

Toţi zic că timpul le rezolvă pe toate
Dar, doar tu ştii să întorci clepsidra, poate
Nisipul să se scurgă în sus
Să nu uităm nimic din ce s-a dus…

Toţi zic că timpul le rezolvă pe toate
Părerea mea e că nu poate
Sau, pur şi simplu că nu vrea
Dar asta e părerea mea.

miercuri, 8 septembrie 2010

Joia trecută

Intro
E Joi 2 Septembrie. E 5:47 iar norii aleargă pe cerul albastru deschis de parcă sunt urmăriţi. Culorile şi formele lor diferă atât de mult de la zi la zi de parcă sunt făcuţi din substanţe diferite. Par încărcaţi... nu de ploi ci de informaţii preţioase. Stralucirea albului lor îi trădează.

Interludiu
Deja e Toamnă. Nu te-am mai văzut din Iunie, dar ştii cum se zice: „Speranţa moare ultima!”... eu zic să n-o lăsăm să moară. Oare merită...?
Acum stau cu un creion şi cu un caiet în faţă şi cu tine pictată în minte. Eşuez în încercarea mea de a te coborî pe foaie. Asta mă bucura. Ciudat, nu?
Doar dacă te gândeşti mai bine îţi dai seama că am dreptate. Dacă aş fi reuşit să te aştern pe foaie, poate rămâneai acolo... doar acolo, dispărând din mintea mea. Gândul acesta mă readuce la realitate...
Tu eşti acolo, eu aici... flacăra sperantei încă mă încălzeşte. Gândeşte-te la asta...

Outro
Îmi e frică să te câştig, aş putea să te pierd. Aş vrea să te merit. Decizia îţi aparţine...

joi, 19 august 2010

Prezent. Trecut. Viitor

Azi mă gândeam la noi
Câd eram unul pentru altul goi
De secrete. Fără faţete
Atunci nu aveam nici păcate...

Ieri mă gândeam la noi
Cum stam pe câmp aşa, doar doi
Şi împărţeam pe sentimente
Trăiam fără reentimente.

Mâine mă voi gândi la noi
Cum ne iubeam pe norii moi?
Şi stelele mai răsfăţate
Doreau să fie alintate

duminică, 15 august 2010

Oameni şi locuri

Vă ofer câteva din multele poze făcute în mica mea vizită în Maramureş.
oare de ce acolo sunt biserici din lemn şi în cimitir au doar cruci de fier, iar la noi doar cruci din marmură scumpă şi biserici mult prea mari , majoritatea din beton... ?

[pentru a vizualiza mai bine pozele, daţi click pe ele]

Lucrurile din oglindă sunt mai importante decât par


Natura coboară printre noi


Când cineva intră între noi


Casa unui om bogat...sufleteşte


Prieteni stând de vorbă


...când liniştea te inundă


Când Cerul şi Pământul se întâlnesc


Un singur Soare stă deasupra tuturor

vineri, 30 iulie 2010

Bolnav din naştere



La prima vedere pare grav, urât, nedrept, neplăcut. Dacă stai câteva minute să te gândeşti, nu e chiar aşa.
Poate cei ce se nasc orbi îşi aleg înainte de naştere să nu poata vedea laşitatea şi nedreptatea din ochii celorlalţi.
Poate cei ce se nasc surzi nu vor să audă minciunile şi vorbele fără rost aruncate de ceilalţi.
Poate cei ce se nasc muţi şi-au închis gurile ca să poată vorbi prin suflet, prin energie.
Alţii poate nu înţeleg de ce au copii cu probleme. Acei copii poate nu înţeleg de ce au parinţi sănătoşi când au văzul câte lucruri rele, demne de pedepsit au făcut părinţii lor.
Mai sunt copiii care şi-au ales dinainte diferite „piedici” puse corpului lor pentru ca sufletul lor să se înalţe şi să ajungă mai repede la locul în care trebuie să fie.

Nu judecaţi greşit sau, mai bine zis, nu judecaţi deloc! Nu pentru asta sunteţi aici!

Dacă nu ai fost în cuşcă, nu ştii să preţuieşti libertatea.

marți, 13 iulie 2010

Deschide-ţi ochii!

Azi am fost mai atent ca de obicei la lume... am observat-o, am încercat s-o înţeleg. Zic doar „încercat” deoarece nu cred ca cineva o poate înţelege în adevăratul sens al cuvântului! Suntem prea ocupaţi să ne înjuram ţara, conducatorii, să ne plângem de mila, să ne uitam la vecinul si să zicem : „şi eu vreau...” .
Suntem prea ocupaţi cu lucruri aparent majore, lucruri fara de care am putea trăi liniştiţi sau, poate, chiar mai bine!
Suntem prea ocupaţi încât nu vedem cum fiecare persoană are o viaţă atât de interesantă încât am putea aloca fiecărei persoane un roman în cel puţin trei volume, câte unul pentru fiecare parte a vieţii.
Suntem prea ocupaţi încât uitam să ne jucăm în copilărie, să învăţăm în adolescenţă sau să cugetăm în maturitate.
Suntem prea ocupaţi cu trupul încât uitam ca el nu reprezintă nici măcar 10% din fiecare OM, din această fiinţă complexă.

Dacă stai să observi fiecare OM în parte, vei vedea şi tu asta. Vei vedea romanul acela în trei volume luând formă chiar sub ochii tăi! Trebuie doar să ai răbdare... Răbdarea e o virtute!

„Nu suntem trupuri cu suflet, ci suflete cu trup!”

duminică, 11 iulie 2010

Un fel de leapşa

* Dacă eram un anotimp... eram primăvara (renasterea)
* Dacă eram o lună... eram septembrie
* Dacă eram o zi a saptamanii... eram luni (începutul)
* Dacă eram o parte a zilei... eram noaptea (linistea)
* Dacă eram un animal marin... eram un delfin
* Dacă eram un animal de uscat... eram un caine (prietenia)
* Dacă eram o virtute... eram inocenţa
* Dacă eram o planetă... eram Terra
* Dacă eram un lichid... eram apa (viaţa)
* Dacă eram o piatră... eram cristal (energia)
* Dacă eram un metal... eram cupru (protecţia)
* Dacă eram o pasăre... eram un Phoenix (renaşterea)
* Dacă eram o plantă... eram un copac (echilibrul)
* Dacă eram o stare a vremii... eram roua (puritatea)
* Dacă eram un instrument... eram un pian
* Dacă eram un sentiment... eram iubirea
* Dacă eram un sunet... eram tacerea (linistea)
* Dacă eram un cantec... eram o balada
* Dacă eram un film... eram o comedie romantica
* Dacă eram un oras... eram Sinaia
* Dacă eram un gust... eram dulce-acrişor
* Dacă eram o aromă... eram de lamaie
* Dacă eram o culoare... eram albastrul cerului
* Dacă eram un material... eram inul
* Dacă eram o parte a corpului... eram ochii (oglinda sufletului)
* Dacă eram un accesoriu... eram o bucata de os legat cu o aţă (simplitatea)
* Dacă eram o expresie a feţei... eram zâmbetul
* Dacă eram o formă... eram un cerc
* Dacă eram un număr... eram 8 (infinitul)
:)

luni, 5 iulie 2010

Dualitate

Azi sunt demon sau un înger?
Pe pământ sau sunt în cer?
Azi sunt minus sau sunt plus?
Sunt jos sau acolo sus?

Ce sunt azi?

Azi sunt alb sau negru, oare?
Care din ei mai mult moare?
Azi sunt binele sau răul?
Azi sunt dracul sau sunt zeul?

Azi sunt eu...

duminică, 4 iulie 2010

Uşurare

Când stau şi mă gândesc la tine
Nu ştiu cum e, nu ştiu ce simt
Nu ştiu ce-ar trebui, să mint?
Sau să plec şi eu.... în fine!

Când stau şi mă gândesc la tine
Oare sunt bucuros sau foarte trist?
Pot mulţumi că mai exist?
Să plâng, să râd, nu ştiu ce-mi vine!

Când stau şi mă gândesc la tine
Pot spune că sunt mulţumit
Pot spune că am fost iubit.
Altceva-n gând acum îmi vine...

De ce mă mai gândesc la tine
Dac-a trecut şi a fost bine?
Ştiu. Pentru că mai ţin la tine
Nu ca atunci şi-o ştii prea bine...

luni, 14 iunie 2010

Final

Vrem să ne cerem iertare
Poate că e prea târziu
Poate nu are valoare
Dar măcar am zis-o tare.

Chiar dacă n-am fost noi aşii,
Poate că v-am supărat
Poate-am fost chiar noi codaşii
Dar măcar v-am respectat!

Aşa cum am ştiut noi
Mai prezenţi, mai şi absenţi,
Ne vom aminti de voi
Dragi profesori, absolvenţi.

Pentru doamna dirigintă
Nu ştiu ce-aş putea să spun
Doar că v-aţi cam străduit,
Poate noi n-am fost prea buni.

Timpul trece ca şi vântul,
Deschide-ţi-vă sufletul
Voi îmi veţi uita cuvântul
Poate nu şi sentimentul.

De respect şi bucurie
Dar şi tristeţe deplină
Sper să ne vedem cu bine
Şi în anul ce-o să vină.

sâmbătă, 15 mai 2010

Azi

Azi.. o lună. O lună de când am început să te văd în totalitate cu alţi ochi... o lună de când ne-am plimbat noaptea pe străzi... o lună de când am râs, am aproape plâns, am....
Încă mai simt plăcutul miros al liliacului violet, încă galbenul păpădiilor imi mai străpunge retina pe care e întipărit chipul tău... atunci chiar şi verdele ierbii era mai fluid, mai jucăuş, mai...verde! toate acestea îmi aduc aminte de tine.
Tu... persoana pe care stiu că mă pot baza întotdeauna. Persoana care stiu ca ma ajută când am nevoie de ea. Persoana care ştiu că mă place aşa cum sunt. Persoana care se bucură de reuşitele mele. Persoana cu care am ce sa vorbesc tot timpul. Persoana cu care nu ma plictisesc. Persoana care...

Cu tine ştiu că sunt „nebun de vânzare”...

Mulţumesc!

marți, 20 aprilie 2010

Întrebări

Ce faci? În timp ce eu sunt aici, tu unde esti? Când eu stau, tu cu ce te ocupi? Când eu ma uit la crengile copacilor care încă mai au frunze verde-deschis, tu la ce te gandeşti? Sau, mai bine zis, la cine?
Azi-dimineaţă, în timp ce ma spalam pe dinţi ma gandeam... oare câte sute, mii, zeci de mii de oameni mai fac asta? Oare caţi s-au trezit cu zâmbetul pe buze? Câţi îşi fac planul de luptă pentru ziua prezentă? Câţi ştiu că îşi pot programa totul? Câţi ştiu că trebuie să mulţumească pentru ca s-au mai trezit din somn şi nu au alunecat în somnul veşnic? Câţi vor vorbi frumos, politicos în ziua prezentă? Oare câţi dintre ei vor dărui ceva azi? Câţi vor primi ceva? Sau câţi vor aştepta sa primească ceva în schimb...?
Câţi dintre ei îşi vor gasi posibila jumătate? Câţi vor săruta la prima întâlnire? Câţi nu vor mai ajunge la o a doua? Câţi vor dărui o floare? Câţi vor plange de bucurie? Câţi vor sta sub cerul înstelat întinşi pe iarba umeda? Câţi se vor bucura doar văzând Luna?
Când deschiţi ochii dimineaţa, la ce îţi zboară gândul? Dar când îi închizi seara? Adormi tot timpul împăcat? Înainte de a adormi, îţi ceri iertare pentru lucrurile săvârşite de care nu eşti mandru? Te gândeşti vreodată să ierţi tuturor tot ce ţi-au greşit? Ştii să uiţi dupa ce ai iertat?

duminică, 4 aprilie 2010

"Veniţi de luaţi Lumină!"

Azi e o Sfântă Sărbătoare. E Sărbătoarea Sărbătorilor. Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Bucuraţi-vă!
Păcat că pentru unii e doar un prilej de a primi cadouri de la vestitul „Iepuraş”, pentru alţii înseamnă îmbuibare cu bucate bine (sau mai putin) alese iar pentru alţii e o simplă ieşire în cluburi la petreceri care sunt total înafara oricărei teme creştine.
În ziua de azi prea puţini aşteaptă perioada de post, rugăciune, plângere iar mai apoi Moarte pentru Înviere. Prea puţini mai respecta tradiţia extrem de frumoasă şi plină de obiceiuri, redată, din când în când prin unele documentare făcute doar de dragul vremurilor apuse, apoape uitate... Mai gândiţi-vă!
Puţini mai colorează ouă în coji de ceapa, aceasta fiind o reţetă mult mai sănătoasă decât coloranţii artificiali la plic, prea puţini mai fac prăjituri acasă, fiindu-le lene sau pur si simplu dând vina pe timp pentru neîndemânarea lor, câteodată chiar si bucatele specifice acestei mari Sărbători sunt înlocuite cu fast(junk) food-uri.
Azi, Iisus Hristos nu reînvie, cum cred unii, noi retrăim Învierea Lui!
Majoritatea urează „Paşte fericit!” ... vouă vă sună bine? Paşte fericit? Paştele reprezintă cu totul altceva, deşi acest termen e mult mai generalizat decăt Învierea Domnului.
Dragă fiinţă, schimbă-ţi modul de gândire şi restul va veni de la sine! Învaţă să vezi lumea şi cu alţi ochi sau din alte puncte de vedere şi totul va renaşte!
Lumina Sfântă a Învierii Mântuitorului sa se coboare peste voi toţi şi să vă călăuzească pretutindeni, arătându-vă calea cea dreaptă! Hristos a Înviat!!!

duminică, 28 martie 2010

Noi şi ei

Am urcat treaptă cu treaptă
Ca să ajung pân-aici,
Dar treptele sunt cam mici.
Am făcut faptă cu faptă.

Am ajuns puţin mai sus,
Crede-mă! Nu e uşor...
De unele lucruri ţi-e dor,
Dar nu mai stai cum eşti pus!

Ei vor să te controleze.
Nu-i lăsa că n-au dreptate
Tu, mai bine urci departe
Să nu te manipuleze.

Ei sunt mulţi şi iuţi la minte
Noi – puţini dar cu credinţă,
Noi – puţini, plini de voinţă
Ei nu ştiu de lucruri sfinte.

sâmbătă, 6 martie 2010

Martor : Eu

Am rămas şocat... Eu - martor ocular. Dar am o problemă: nu ştiu ce sa raspund daca mă vor întreba ce am vazut... Oare o fi vreo sinucidere premeditată, un banal accident sau o crimă bine pusă la punct?

Azi mergeam liniştit pe stradă şi, dintr-o dată ninge. Nu îi dau prea mare importanţă deoarece aveam alte probleme care îmi îngreunau sufletul, dar, un anumit fulg alunecă uşor înaintea ochilor mei care l-au remarcat. Viteza lui era relativ mică, dar creştea centimetru cu centimetru pe măsură ce se apropia de pamânt. Era puţin mai mare decât ceilalţi semeni ai lui şi avea o formă ciudată, altfel, uşor asimetrică. Poate din acea cauză mi-am aţintit privirea asupra lui din momentul în care mi-a aparut în faţa ochilor... eram la fel... la fel de altfel, la fel de ciudaţi. Poate asta m-a determinat să îi scriu pseudobiografia ultimelor secunde de viaţă. Mă regăseam în el, cred că se regasea în mine dacă ar fi avut ocazia să mă cunoască...

În momentul în care s-a izbit de pământ, albul, ciudatul, fragilul său corp s-a decscompus în 4 părţi (vizibile mie şi, poate, alte zeci, sute, mii de părţi invizibile), împrăştiindu-se pe un centimetru pătrat de pământ umed, călcat. Îmi pare rău că nu am avut ocazia să îl întreb dacă a vrut să fie aşa, dacă acesta îi era destinul, scopul, dacă era curios să vadă ce se află dincolo...

Din această experienţă am învăţat că toţi ar trebui să ne trăim viaţa, cu bune, cu rele... să îi iertăm pe toţi cei care credem că au greşit înaintea noastră, să ne cerem iertare tuturor, indiferent dacă le-am greşit sau nu, pentru că noi, poate, nu ne dăm seama de fiecare dată dacă şi cu ce greşim. Nu în ultimul rând ar trebui să mulţumim pentru tot ce primim fie o bucurie, un dar, un sfat, fie o veste proastă, o boală, o suferinţă.

“Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.” - Mahatma Gandhi

vineri, 5 martie 2010

Dar sau povară? (partea II)

“Timpul este moneda vieţii tale. Este singura monedă pe care o ai şi numai tu poţi hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu cumva să-i laşi pe alţii s-o cheltuie pentru tine.” – Carl Sandburg

“Timpul este dirijor în orchestra universului.” – Valeria Mahok

“Timpul este un lup devorator.” – Nichita Stănescu

“Timpul există pentru ca lucrurile să nu se întâmple în acelaşi timp” - Albert Einstein

“Pierzi în viaţă ani, şi la moarte cerşeşti o clipă.” – Nicolae Iorga

Datorită timpului, “mai târziu” poate deveni “prea târziu”!

Lovinescu spunea că timpul se schimbă si trebuie şi noi să ne schimbăm cu dânsul.

Timpul e, din păcate, ireversibil şi de aceea trebuie să profităm de fiecare clipă primită, câştigată. Nu trebuie să risipim nicio picătură din acest izvor nesecat. Trebuie să îl privim, primim ca pe un dar.

Timpul ne schimbă, ne modelează, aşa că trebuie să ne gândim bine cum, în ce fel şi, mai ales, cu cine ni-l petrecem.

Poate fi considerat şi o iluzie deoarece fiecare avem senzaţia de timp. În momentele de aşteptare, în cele dificile, în moemntele de frică, panică, supărare avem senzaţia că timpul trece extrem de greu, de încet, iar în momentele placute, frumoase, orele se transformă în minute.

Timpul poate fi considerat zestrea primită la începutul vieţii, cadoul suprem... timpul înseamnă viaţă!

miercuri, 3 martie 2010

Dar sau povară? (partea I)

Toţi încercăm să dăm o definiţie noţiunii de TIMP. Unii îl văd ca pe o povară, alţii ca pe un dar, dar iată cum îl văd eu:

Timpul este intangibil. Încearcă să îl atingi şi ai să vezi că e inposibil.

Timpul este perpetuu. Încearcă să îl opreşti şi ai să oboseşti încercând!

Timpul este preţios. Încearcă să îl cumperi şi ai să vezi că nici toate bogăţiile din lume nu îţi vor fi de ajuns!

Timpul este darnic. Este cel mai preţios dar pe care îl poţi oferi celui de lângă tine.

Fără timp nu existăm. Timpul nu există fără noi. Suntem singurele fiinţe care măsoară timpul, care încearcă să îi dea definiţii ştiinţifice, care se plâng de lipsă de timp!

Timpul nu ar trebui măsurat în secunde ci în înţelepciune!

Se spune că timpul este, ca noaptea, un sfetnic bun. Orice problemă, neînţelegere, nelămurire poate fi rezolvată de timp!

Ne plângem că nu avem timp, că suntem presaţi de timp etc. dar singurul moment în care putem afirma aceste lucruri este momentul morţii. Nimic altceva nu poate interveni în acţiunile noastre care pot fi realizate cu atâta uşrinţă, linişte, relaxare.

Timpul este ucigaşul perfect. Omoară tot, omoară toate sentimentele. Omoară ura, omoară iubirea... nimic nu mai rămâne.

Timpul şterge amintiri, uneori ne face să uităm cine am fost, îi poate face pe alţii să uite că am fost.

Timpul schimbă chipuri, fiind singurul care ştie orice viaţă pe de rost, deoarece nimeni nu trece prin viaţa asta fără să lase o amprentă cât de mică datorită simplului fapt că a existat!

Timpul are toate răspunsurile.

[va urma]

sâmbătă, 27 februarie 2010

Ghid

Tu şi eu, două suflete rătăcite. Nu mai putem păşi, întunericul ne orbeşte. De cât timp nu am mai văzut lumina? Îmi e dor de ea… vreau să o simt din nou cum îmi inundă spiritul, cum trece prin mine lăsându-mă pur, alb, luându-mi toate faptele, cuvintele sau gândurile nepotrivite pe care le-am avut, curăţându-mă de toate păcatele înmagazinate... Dar nu pot. Ştiu că am ajuns în întuneric cu o misiune. Acesta îmi este destinul. Tu! Pentru tine sunt aici, acum, aşa… sper să nu fie în zadar, dar asta depinde în totalitate de tine! Cred, ştiu că doar tu poţi să faci ceva. Ştiu ca nu pot să aleg în locul tau. Nimeni nu te poate conduce, nu te poate ghida numai dacă îi permiţi asta.

Sunt aici pentru a te salva, pentru a-ţi arăta un alt drum spre lumina dupa care ştiu că tânjeşti, dar nu cred că ştii să o obţii. Vezi? Pentru asta sunt aici!

Exist, Simt, Fac, Iubesc, Vorbesc, Văd, Înţeleg! E simplu!

Încearcă să meditezi asupra a ceea ce nu înţelegi şi eu iţi voi limpezi gândurile.

Gandeşte-te la tot ceea ce vezi în jurul tău şi dă o importanţă majoră fiecărui lucru şi fiecărei fiinţe care te înconjoară, iar eu voi fi acolo să mă asigur că nu uiţi ceva sau pe cineva.

Vorbeşte mai mult cu toţi şi cu toate pentru a te face înţeleasă, iar eu voi fi dicţionarul tău.

Pentru a emana iubire, trebuie, mai întâi sa te iubeşti şi să te apreciezi, altfel nu vei fi capabilă să primeşti iubirea nimănui. Trebuie să iubeşti necondiţionat! Eu voi fi bateria ta de rezervă când fei fi epuizată.

Învaţă câte o lecţie din fiecare acţiune săvârşită de tine şi gandeşte-te de 7 ori înainte de a acţina pe viitor. Eu voi fi al 7-lea gând din mintea ta care iţi va şopti care e calea pe care trebuie să păşeşti.

Deschide-ţi simţurile, exprimă-ţi emoţiile, eliberează-ţi sentimentele constructive, iar pe cele distructive dă-mi-le mie ca să le transform în fluturi. Eu voi fi manualul tău de instrucţiuni.

Acceptă-te aşa cum esti, pentru că exişti. Doar pentru că exişti! Prin simplul fapt că te-ai născut eşti unică, eşti un miracol. Eu voi fi alături de tine până la Sfârşit!

…aşa vom ajunge amândoi la lumină!

Dragă fiinţă, trezeşte-te! Trăieşte!

sâmbătă, 13 februarie 2010

Iubirea

V-aţi întrebat vreodată ce e Iubirea? V-aţi întrebat dacă aţi iubit vreodată? Dacă iubiţi? Dacă veţi iubi vreodată? Daca ştiţi să iubiţi? V-aţi gândit la modul în care iubiţi?

Iubirea de azi e superficială. Pot afirma asta fără să clipesc. Dacă am ştii să iubim, nu am fi atat de cruzi, răi, insensibili sau violenţi (atât fizic cât şi psihic)! Nu am mai fi atât de urâţi spiritual!

Din păcate avem doar senzaţia, iluzia de iubire. Aceasta e doar o pseudoiubire. E ceva ireal. Suntem inundaţi de un fals sentiment care ne dă senzaţia că ne poartă in zbor deasupra norilor, pe când noi suntem târâiţi la doi metri sub pământ. Suntem singurii vinovaţi de acest lucru. Am uitat să iubim. Am uitat ca Iubirea e singurul sentiment existent în Univers. Ura e doar lipsa totală a Iubirii aşa cum întunericul e lipsa luminii. Deoarece trăim în întuneric, conştient sau nu, preferăm ura.

Spunem „Te Iubesc!” fără să simţim asta. Desacralizăm aceste două cuvinte fără să ne dăm seama. Dacă „Te Iubesc” nu vine din inimă, ar fi mult mai bine sa nu rostim aceste cuvinte care, în timp, pot provoca suferinţă.

De ce avem nevoie de sărbători ( Valentine´s Day sau Dragobete) ca să ne exteriorizăm Iubirea? Acest sentiment ar trebui sărbătorit zilnic, dacă ar fi apreciat, înţeles şi exteriorizat.

Învăţaţi să iubiţi şi veţi trăi veşnic!

duminică, 31 ianuarie 2010

Alter Ego

Eu cel nou aş vrea să fiu,

Eu vechi mor şi reînviu,

Nu mă ştii şi nu mă stiu

Păcat…


Nimic nu a avut loc,

Nimic nu mai e un joc,

Nimic nu mai stă pe loc

Moarte…


Sfârşitul e prea aproape,

Ochii - amorţiţi sub pleoape,

Ei ar vrea să mă îngroape

Schimbare…


Iubeşte , vei fi iubit!

Iartă şi vei fi iertat!

Nu mai ai niciun păcat!

Viaţă…

miercuri, 27 ianuarie 2010

Lumina Lunii

Lumina lunii îmi călăuzeşte paşii

Din mânecă mi-am scos toţi aşii

I-am aşezat cu faţa-n jos să fie

Un mister, ca să nu-ţi placă ţie.


Zăpada strălucea ca-un diamant

Eu mă aflam aici şi în neant

Şi mă-ntrebam uitându-mă la ceas

Ce să fac oare, să-ntorc vre-un as?


Ar fi corect din partea mea

Dacă-mi vezi inima ca pe o stea

La tine să mă confesez

Cu Luna să nu conversez?


N-ar fi corect din partea mea

Căci inima-mi e cartea grea

Ce vreau să o mai las închisă

Doar Lunii să-i fie deschisă.

marți, 26 ianuarie 2010

Frica

‘E ca o bucla in stomacul tau
Ca o naluca, e copacul rau..
Care creste-n suflet,
Te pazeste, te pastreaza-n scutec
Te previne ca, daca nu asculti n-o sa-ti fie bine
Iti sopteste: ‘pericolul vine’..
Cu buzele lipite de ureche te acopera
Ca o planta care creste pe o casa veche
Te-nvaluie, cu tine devine pereche.
Vrea sa traiasca-n ochii tai
Cand esti incercat, pe fata ta apar stropii sai
Si toti cei care te confrunta
O recunosc usor, o saruta.
Prezenta ei le spune ca vor castiga fara lupta
Si am simtit-o toti...
Macar odata ai simtit-o si tu, sa negi nu poti.
Stim amandoi cum e. E greu sa respiri,
Sa mergi nu poti, nu poti decat
sa te miri cum vointa ta se face bucati
N-ai uitat cum te-a facut sa iti cobori privirea
Ai simtit cum iti fura sclipirea
Din ochi, lasandu-i goi ca niste gropi, rupe
Lanturile.. N-o lasa sa te tarasca prin toate
Santurile...’ - Veritasaga

duminică, 24 ianuarie 2010

Pilda


-Trebuie sa iti marturisesc ceva: eu cred in viata de dupa nastere!

-Prostii. Ai dovezi despre ce e dincolo?

-Am, dar sunt interioare. Pot doar sa le simt si de aceea cred.

-Ai auzit tu vreodata ca s-a intors cineva aici sa povesteasca despre cum si ce e acolo?

-Nu, dar tu nu vrei sa o cunosti pe mama?

-Pe mama? Mama nu esista. Si daca ar exista, unde ar putea fi? Suntem doar noi doi, singuri!

-Cum poti sa nu o simti, cum poti sa nu simti cum are grija de lumea in care traim, cum ne ocroteste? Nu ii simti iubirea cum ne inunda? Noi taim cu ea, traim in ea!

-Nu e adevarat. Traim in acest intuneric singuri doar pana la nastere si apoi totul se termina. E gata!

-Tu nu o auzi cum ne canta, cand e liniste? Cum ne mangaie?

-Nu!

-Asta se intampla cand nu crezi in mama! Dar ea tot ne iubeste pe amandoi in mod egal si dupa nastere va avea grija de amandoi. Vei vedea, doar ai rabdare…

duminică, 10 ianuarie 2010

Trezirea

Sufletele sfaramate de-ale robilor pacate

Bantuie pe uliti moarte, de noroaie incarcate

Cautand Lumina Sfanta, cea mult prea stralucitoare

Murmurand inconstiente ‘Eu nu mor! Nimeni nu moare!’.


Strabatand de-atatea veacuri intunericul cel rece

Si crezand in sinea lor ca Razboiul Sfant va trece

Fara sa fie-afectate, doar vrand sa fie salvate

Au mai trecut noaptea asta si-nc-o noapte si-nc-o noapte.


Tot asa vor mai petrece pana vor putea-ntelege

Ca acea Lumina Sfanta e unde-o pot ele-ajunge.

Se afla ascunsa-n ele, undeva bine pastrata

Ca sa poata fi gasita doar de cine-i meritata.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Sora moarte

"Sora moarte ne dezleaga de cele de aici: de ispite, de caderi, de pamant... de necazuri. De aceea, cine o primeste ca pe o dezlegare de aceasta, o doreste ca pe o odihna si ca pe o cale de unire cu Hristos, si pentru acela - ea e sora moarte. pentru cei legati cu pamantul, ea e inspaimantatoarea sentinta de moarte.
Sora moarte mai are si darul ca aduce calatorului din lumea aceasta toate intamplarile vietii sale intr-o clipita.
Deci este o vreme cand toti muritorii, ori vor, ori nu vor, ori cred, ori nu cred, trebuie sa cunoasca Adevarul, caruia poate ca o viata intreaga I-au stat impotriva. "
- Parintele Arsenie Boca