Sufletele sfaramate de-ale robilor pacate
Bantuie pe uliti moarte, de noroaie incarcate
Cautand Lumina Sfanta, cea mult prea stralucitoare
Murmurand inconstiente ‘Eu nu mor! Nimeni nu moare!’.
Strabatand de-atatea veacuri intunericul cel rece
Si crezand in sinea lor ca Razboiul Sfant va trece
Fara sa fie-afectate, doar vrand sa fie salvate
Au mai trecut noaptea asta si-nc-o noapte si-nc-o noapte.
Tot asa vor mai petrece pana vor putea-ntelege
Ca acea Lumina Sfanta e unde-o pot ele-ajunge.
Se afla ascunsa-n ele, undeva bine pastrata
Ca sa poata fi gasita doar de cine-i meritata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu