luni, 14 ianuarie 2013

Ne vedem în faţa Teatrului?


Onestitate, Cinste, Adevar, Respect. Îmi par atât de… din trecut. Pare că nimeni nu mai pune preţ pe astfel de valori. Lumea spune: daca el are, eu de ce n-aş avea? În loc să spună: sunt fericit că el are!
Egoişti, trufaşi, mincinoşi, nu ştim să ne bucurăm de ce avem, nu ştim să ne bucurăm de ce au sau de ce ştiu ceilalţi, nu mai zâmbim când un prieten spune că are un nou loc de muncă, când o prietenă mereu singură şi-a găsit un iubit, când cineva din familie a câştigat ceva, oricît de neînsemnat ar fi… parcă nici pentru noi nu ştim să ne bucurăm.
Nimeni nu se mai bucură că are acces la orice informaţie. Nimeni nu se mai bucură că poate citi orice, oricând. Nimeni nu se mai bucură că poate vedea pe un simplu ecran animale pe care, probabil, le poate vedea doar acolo. Nimeni nu mai e fericit când află din ce e făcută radiera sau cum sunt crescuţi puii de găină. Avem tot ce dorim, dar suntem nefericiţi.
Deciziile pe care le luăm nu schimbă doar propria viaţă ci şi vieţile celor apropiaţi nouă. Suntem conectaţi. Suntem oameni! Suntem unu!

E foarte trist când te gândeşti că seară de seară sunt oameni care optează pentru scandaluri, sâni la vedere, vedete insignifiante şi bârfe ieftine când au posibilitatea să vadă cum vânează păianjenii, cum se fabrică diferite lucruri sau povestea din spatele unor clădiri de sute de ani!

E foarte trist când auzi că Teatrul e doar un punct de reper pentru unii!