luni, 28 noiembrie 2011

Monolog [part II]

-        
-         Uite, tu ai încercat, el nu a mai vrut. Treci mai departe.
-         Ştii de cat timp am aşteptat pe cineva lângă care să mă pot desfăşura, să mă pot deschide, să zic ce ştiu, ce pot, ce vreau? Ştii că aştept să mai ieşim la un ceai, pur şi simplu? Ştii că nu sunt mulţi lângă care să pot fi.... eu!?
-         Nu e singura persoană lângă care ai putea fi aşa.
-         Deocamdata este.... a fost singura.
-         Înseamnă că nu cauţi tu unde şi pe cine trebuie.
-         Da. Aşa e. Aici ai dreptate. De obicei las lucrurile să decurgă de la sine. Dar l-am rănit, l-am dezamăgit! Înţelegi ?
-         Copile, lasă totul aşa cum e. A fost ceva frumos, brusc şi scurt! Bucură-te că a fost şi că ţi-a fost demonstrat faptul că se poate!!!
-         Nu-mi place când trebuie să-ţi dau dreptate...
-         Da. Ştiu. De când nu te-am mai văzut zâmbind. Mi-a fost dor !
-         Mulţumesc !
-         Ideea e că fiecare are drumul lui. Are libertatea de a-şi alege cărarea care crede că i se potriveşte cel mai bine.
-         Ştiu....ştiu.
-         Îmi place că începi să-mi dai dreptate din ce în ce mai des. Înseamnă că începi să înţelegi unele aspecte ale vieţii. Te maturizezi!
-         Aşa e. Lucruri de genul ăsta te pun pe gânduri. Te fac să te întrebi “care-i faza?” , “şi acum ce-am să fac?”
-         Da. Asta înseamnă evoluţia!
-         Eram egoist. Nu e corect că vreau să-l aduc lângă mine iar. E mai bine pentru el acolo unde e, cu cine e şi ce face. Eu nu îi puteam oferi asta. Şi merită ce are acum.
-         Eu zic că e mai bine şi pentru tine atâta timp cât tu ţi-ai ridicat anumite semne de întrebare. Aşteaptă răspunsurile şi păşeşte cu încredere pe drumul tău!
-         Da. Fără compromisuri!
-         Corect!
-     Dar stai....
-         ...
[va urma]

vineri, 25 noiembrie 2011

Monolog [part I]


- Uite, pur şi simplu, nu pot.
- Imposibil...
- Uite că nu e atât de imposibil pe cât crezi!
- Ziceam că eşti un om în toată firea, nu un copil ce încă se face că plânge după jucăria lui favorită!
- Da, mulţumesc.... nu m-ai făcut să mă simt mai bine cu asta, crede-mă!
- Şi totuşi, e simplu. Uiţi trecutul şi priveşti viitorul în ochi şi-i zici ce-ţi doreşti de la el şi gata! Punct!
- Vreau să fie din nou la fel.
- Nu se mai poate. Ce e atât de greu de priceput? Oamenii se mai şi despart, mai şi pleacă şi nu-i poţi ţine lângă tine cu forţa.
- Ştiu... ştiu. Doar că....
- Fără „doar”, bine? Lasă regretele astea inutile de-o parte. Cu ce te ajută? Îţi încarci mintea cu tot felul de banalităţi absolut inutile. Apucă-te şi fo curat în tine, bine? Nu îmi place să te văd aşa!
- Crezi că mie îmi place?
- Păi şi atunci? Tocmai de asta, fă ceva! Orice!
- N-am idei. Momentan cred că am făcut tot ce puteam să fie bine. Poate că sunt egoist, poate că m-am prea legat de el, poate ...
- Fraiere, nu mai vorbi aşa. Ştiu că ţi-ai cerut scuze, ştiu că ai încercat, ştiu...
- Şi atunci ce sa mai fac?
-Altceva. Ceva care să nu-l implice. Până la urmă, să zic ceva urât, suntem maşinării gânditoare...
- Ai dreptate...
- Păi vezi?
- Ai dreptate când zici că e ceva urât...
- Ahaaa... stai aşa, eu tot nu te înţeleg! Frate, nu te înţeleg!
- Nici nu mă aştept să o faci. Ce-ai putea înţelege tu din asta. Tu, ăla cu mulţi prieteni, ăla popular, ăla ce rezolvă tot dintr-un singur telefon... ce ştii tu să înţelegi?
- Hai că exagerezi!
- Ştii că am dreptate. Şi ştii că eu nu sunt aşa. E mai complicat....
- Tu faci să fie complicat.
- Poate. Poate eu sunt de vină. Nu, stai, sogur eu sunt de vină.
- Dar ţi-ai cerut scuze.
- Şi n-a mers... da.
- Ce vrei să faci mai mult de atât?
- Aici e buba! M-am blocat. Nu ştiu ce pot face.
- Stai să analizăm situaţia...
- Are sens?
- Da, are! Ai să vezi...
- ...
 [va urma]

joi, 24 noiembrie 2011

Toamnă cu frunze de foc

Gânduri reci
Imagini strâmbe,
Drumuri seci
Priviri neblânde...

Ca un zmeu prins într-un nuc
Ca obrazul cel usuc
Stă şi doamna arămie
Cu muzele sub făclie.

Gânduri dure
Arme oarbe,
Strofe sterpe
Rânduri sure...

Pături de frunze de foc
Stau aşezate sub umbre
Vântul le sufla ca pe-un joc,
Toate trec pe deasupra, mute, sumbre...

Gânduri acre
Oameni trişti
Anotimpuri sacre
Tu vrei să exişti....