marți, 20 martie 2012

Singurătate-n doi

Lasă-ţi aripile să bată cerul înstelat de vise,
Închide-ţi ochii, cunoaşte-ţi dorinţele-aprinse,
Gândurile-ţi împletite cu fir de trecut –
Amintiri uitate, ce-n braţe ţi-s cuprinse...

...

Liber sunt, ca peştii aurii-n acvariu murdar,
Nu-mi laşi, fără să vrei, nicio clipă măcar,
Îmi eşti viitor încorsetat în trecut şi prezent
Te las să zbori din mine... În zadar !

Când văd că ‘noi’ se metamorfozează-n gri,
Nici ‘tu’ şi nici ‘eu’ nu mai suntem copii,
Dar încă ne leagă trecutul cu fundă
Hermafroditic stăm şi nu părem vii!

Că se-ntâmplă aşa, e mare păcat –
Cavaler pe cal alb şi domniţă-n palat.
Dar timpul tot trece şi ne-acoperă vara
Şi trenul s-a dus, iar tu ai plecat...

joi, 15 martie 2012

Diversitate

Şi când mă plimb pe străzi singur
Mă văd, oglindă-n fiecare.
Pun căştile-n urechi şi muzica-i în jur,
Sunt eu, ăl’ mic şi ăl’ mai mare.

Sunt fericire pură de copil
Şi roşul dintr-un semafor,
Zâmbetul unora ce pare pueril
Dar şi ideea unui croitor..

Sunt rid pe faţă de bătrân,
Sunt cerşetor ce vrea mâncare,
Sunt multe pasări ce îngân
Şi feţe ce absorb mult soare.

Sunt un fir de nisip mai fin
Ş un tricou plin de culoare,
Sunt şi durerea-n forma ei de spin,
Dar şi catifelate petale dintr-o floare.

Sunt şi o bancă plină de-amintiri
Şi parcuri cu îndrăgostiţi pereche,
Sunt ce eviţi din tresăriri
Şi cântec fluierat după ureche.

...

Croind lin, răbdător, destule vise –
Unele din idei se risipesc, se sting
Multe se-agaţă, înca stau aprinse,
Fiecare – o piesă crucială din destin!

joi, 8 martie 2012

Soare cu dinţi

Azi nu luminile puternice se sting,
Ci suflete, văl de mătase şi saten!
Nimicul pâlpâie, toate resping
Iubirea-n cioburi de catren.

Cadoul ăl de preţ din răsărit
Nici soare nu-i, dar nici căldură,
Ci e un zâmbet ce se-ndură
A sta pe faţa-ţi pân’ la asfinţit!

Învaţă a-l dărui, copilă dragă!
Pân’ mai departe la al tău iubit
Care, cu toate c-a plecat şi c-a venit,
Ţine la tine şi te face-ntreagă!

luni, 5 martie 2012

Veşnicia-n 5 secunde

Oare ce poate să-ţi înceţoşeze ziua cel mai mult? Sau... prima întrebare: ţi-a înceţoşat cineva ziua vreodată?
Eu am păţit-o... un simplu om [vorba vine, simplu.... ca era cel mai complex din câţi am văzut pe ziua de azi...] m-a făcut să înţeleg o lume întreagă...
După ce am stat la roşu la un semafor în drum spre bus, am trecut pe lângă o mulţime de oameni din care unu ieşea în evidenţă fără să vrea, probabil. M-am pierdut, pur şi simplu, în ochii lui... în privirea lui, mai exact... zic asta pentru că nici nu i-am reţinut culoarea ochilor, dar nu e importantă... detalii, detalii insignifiante...
Te întreb: ai mai simţit vreodată, dacă ai fost destul de atent încât să-ţi pese, atunci când priveşti ochii unui om... să vezi nimicul? Să îl simţi gol pe dinăuntru? Să cazi pe gânduri întrebându-te: ce scopuri avem fiecare aici, pe pământ? Pentru ce, mama naibii, trăim, mai exact!? Cum poţi trăi, aparent, fără niciun scop?

Până să-l întâlnesc, zâmbeam....

Şi mă tot întreb, care să fie cauzele? Nu mai avea casă pentru că n-a avut-o niciodată, pentru că  a fost dat afară din ea sau pentru că a părăsit-o de bună voie?
Oare, dacă n-ar fi avut niciodată casă, cum de a ajuns la o vârstă înaintată? Dacă n-am văzut niciun scop în drumul său, ce l-a ţinut legat de partea asta din existenţa lui? Sau, poate doar eu n-am vazut niciun scop. E posibil să fie, acolo, undeva, îngropat în amintiri...
Dar dacă a fost dat afară, care să fie cauza? Nu şi-a mai permis să plătească întreţinerea? Muncea înainte? Dacă  muncea, colegii lui n-au observat nimic? Nu i-au simţit lipsa? Nu l-au întâlnit niciodată pe stradă, după? să fi fost chiar atât de indiferenţi şi de „doar colegi”?
Care să fie motivele pentru care şi-ar fi părăsit locuinţa şi ar alege nesiguranţa? Să fi fost o boală incurabilă? Să fi vrut să nu mai fie legat de cineva? Sau decesul soţiei sau al vreunui copil? Alte lucruri pentru care aş fi putut să mă gândesc  la a-mi lăsa trecutul în trecut nu îmi vin acum. Oamenii sunt diferiţi, deci nici nu gândesc la fel. Poate un aparent simplu motiv, din punctul meu de vedere, l-a făcut pe el să îşi schimbe viaţa radical. Poate....

...şi totuşi, de la orice lucru şi orece persoană poţi învăţa! Trebuie doar să fii atent pentru 5 secunde, nimic mai mult!