Lasă-ţi aripile să bată cerul înstelat de vise,
Închide-ţi ochii, cunoaşte-ţi dorinţele-aprinse,
Gândurile-ţi împletite cu fir de trecut –
Amintiri uitate, ce-n braţe ţi-s cuprinse...
...
Liber sunt, ca peştii aurii-n acvariu murdar,
Nu-mi laşi, fără să vrei, nicio clipă măcar,
Îmi eşti viitor încorsetat în trecut şi prezent
Te las să zbori din mine... În zadar !
Când văd că ‘noi’ se metamorfozează-n gri,
Nici ‘tu’ şi nici ‘eu’ nu mai suntem copii,
Dar încă ne leagă trecutul cu fundă
Hermafroditic stăm şi nu părem vii!
Că se-ntâmplă aşa, e mare păcat –
Cavaler pe cal alb şi domniţă-n palat.
Dar timpul tot trece şi ne-acoperă vara
Şi trenul s-a dus, iar tu ai plecat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu