Pentru o zi de mâine

“Nu te cunosc deloc şi deja te admir”

Şoptea încet, să n-o audă noaptea.

Mă simţeam, deja, un simplu musafir

Ce nu a apucat nici să-i măsoare şoapta.

Deja ma văd sus, pe un piedestal

De piatră zgronţuroasă, gri şi udă.

Un “el” cu gânduri bune şi aripi de metal

Ce repetat ascultă o simfonie surdă.

Parca te şi zăresc trecând din când în când

Pe lângă mine, în zorii plini de ceaţă

Şi-atunci, vâltoare de amintiri în gând

Şi încă-o părticică, inima-mi se dezgheaţă.

În ochi îmi stă speranţa de a te ţine-n braţe,

În piept îmi zace întreaga neputinţă,

Dar mă topeam spre tine - înflăcărată dorinţă

Pentru că te-aş vrea, cu toat-a mea fiintă!

Şi după multă vreme de aşteptat degeaba

Îţi văd privirea caldă ce, parcă îmi zâmbea

Şi-am coborât la tine, mai repede ca graba,

Te-am sărutat rapid şi ţi-am spus “Nu pleca!”