marți, 22 mai 2012

Pentru o zi de mâine


“Nu te cunosc deloc şi deja te admir”
Şoptea încet, să n-o audă noaptea.
Mă simţeam, deja, un simplu musafir
Ce nu a apucat nici să-i măsoare şoapta.

Deja ma văd sus, pe un piedestal
De piatră zgronţuroasă, gri şi udă.
Un “el” cu gânduri bune şi aripi de metal
Ce repetat ascultă o simfonie surdă.

Parca te şi zăresc trecând din când în când
Pe lângă mine, în zorii plini de ceaţă
Şi-atunci, vâltoare de amintiri în gând
Şi încă-o părticică, inima-mi se dezgheaţă.

În ochi îmi stă speranţa de a te ţine-n braţe,
În piept îmi zace întreaga neputinţă,
Dar mă topeam spre tine - înflăcărată dorinţă
Pentru că te-aş vrea, cu toat-a mea fiintă!

Şi după multă vreme de aşteptat degeaba
Îţi văd privirea caldă ce, parcă îmi zâmbea
Şi-am coborât la tine, mai repede ca graba,
Te-am sărutat rapid şi ţi-am spus “Nu pleca!”

5 comentarii:

Rebeca C. spunea...

Seara buna!

Foarte frumoasa poezia, m-am indragostit pur si simplu de a doua strofa.

O surpriza totala blogul tau, am sa mai trec pe aici!

O seara frumoasa iti doresc.

...ღ...Dream...ღ... spunea...

Imi place ca se termina cu un final plin de optimism:)
Frumoasa,mi-a placut.

Alin spunea...

Bravo tipule. Respect.

Tot eu ba spunea...

But wait, there's more...abstract as putea spune..

Criss spunea...

Multumesc pentru feedback, vorba ceea!! :D