vineri, 1 iunie 2012

Să fie ficţiune?


Nici nu ştiu cu ce să încep! ... îmi vine în minte partea pe care am numit-o în glumă „prima noastră ceartă”. Mi-a prea plăcut cum sună!
„De ce? De ce faci asta? Îţi zic eu: pentru că eşti un fraier!”
Şi eu ţi-am răspuns: „Da. Da, sunt! Recunosc şi, uneori, mă mândresc cu asta!”
Încă aştept să mi se spună că mi s-a jucat o farsă şi să fiu premiat pentru că am prea pus botul la ce s-a întâmplat! Aşa mă simt. Şi mă mai simt sacadat în viaţa ta! Nu te înţeleg!
Spui că nu vrei. Chiar arăţi că nu ai vrea să continui aşa... şi totuşi ceri o îmbrăţişare pseudo-ultimă ca mai apoi să poţi pleca spre... „viitorul tău mizerabil.”
Semnele îţi şoptesc că ai nevoie de o schimbare! ....scuză-mă. Mi-am spus că vreau să fiu dimplomat, să nu încerc să te influenţez în vreun fel.... şi am realizat că m-am cam minţit singur! Aiurea! Dar nu am ce face! Nu ma pot abţine! Şi ştii asta!!
Mă citeşti! Asta am început să iubesc la tine! Nu mă aşteptam la aşa ceva! Mulţumesc! Apropo de ce e de iubit.... am început să urăsc că te prea plac! Ca un fraier! Te plac ca un fraier ce sunt!
„Unde cauti tu, unde cauti tu iubirea? Nu stii ca-i aici?” – Taxi
„Ba da, ştiu” – tu!
.....
Şi cu ce te ajută că ştii dacă nu faci nimic în legătură cu asta?? Scuză-mă din nou! Iar am lăsat diplomaţia lângă cheia de sub preş! ...Dar, în plus, nici pe mine nu mă ajută cu nimic că doar ştii! Degeaba ştii dacă eu mă doar gândesc la pielea ta fină, la buzele tale moi, chiar şi la unghiile ce-şi cer iertare că-s urâte azi! Până şi aia-mi place la tine! Eşti incredibilă! Dar rămân la ideea: nu îţi înţeleg logica, dragă!

Şi acum o reinterpretare, după mine, la refrenul piesei Hate a celor de la Plain White Ts: Love is a strong word, but I really, really, really DO like you!

Îmi tot spui să am grijă de mine.... De ce? Eu vreau să am grijă de tine! :)

P.S.: Abia aştept să mă citeşti..... să te citeşti!

P.S.2: Vreau să îmi cer iertare faţă de vreo 98% dintre cei ce mă citesc şi nu vor înţelege mai nimic, deoarece postarea aceasta e dedicată. Pentru unii va părea ficţiune. Pentru mine e destul de real! Mulţumesc pentru înţelegere!

P.S.3: Astea-s cioburi de idei din furtuna calmă ce zace în mine!

3 comentarii:

Smee again spunea...

Ma bucur sa fiu printre putinii care intelege despre ce-i vorba. Te sustin 100% si sunt de acord cu tine. Desi-mi este prietena i-am spus si eu aceleasi lucruri ca si tine. Nu inteleg ce se poate ascunde in mintea ei si care-i logica. Incercam amandoi, cred, sa nu judecam, insa pare insuportabil sa vezi ca ratiunea noastra nu se intersecteaza cu a ei. Unde se termina ratiunea si unde incep sentimentele? Realele sentimente. Cum incepi sa-ti cunosti prioritatile si valorile pe care le apreciezi?

But anyways, capu sus si privirea inainte.

PS: hai sa-i gasim o scuza si sa spunem ca e o copila.

Criss spunea...

:D:D:D multam, dude! da... e de bine! a inceput sa fie de bine! + si eu ma bucur sa stiu ca esti printre aia 2% care stiu despre ce este ciorba! :D

numa' bine!

P.S.: sentiment cu ratiune... hmmmm... copila! da. :)) da' stii ce e bine? si eu sunt copil! ma simt ca un copil... uneori actionez ca unul. si e bine!

indriecristina spunea...

si alti inteleg ce ai scris.
"istoria" se repeta mereu