Pe post de Noapte Bună

Azi am rămas doar nimicul ce îţi umplea zilele cu zâmbete. Rămăşiţe de amintiri ce tind să se reunească – puzzle cu piese lipsă. Azi ai rămas doar laleaua de cinci zile în vază, cu patru petale căzute pe masă… aşteptând să-ţi cadă celelalte două.

Auzi? E doar urletul liniştii! E sunetul pe care-l produce moartea unei stele căzătoare care nu şi-a îndeplinit menirea de a fi dorinţă. E.... nu. Nu mai e, doar a fost!

Acum mi-ai zis ‘ce scump eşti’... da. Eram. Acum m-am ieftinit şi stau pe raft! Aştept să-mi găsesc cumpărătoarea!

La un momentdat totul era cu dublu sens şi nu ştiam încotro s-o apuc. Am încercat să te apuc dar... mi-ai scăpat printre degete. Şi asta e din păcate sau din fericire? Nu ştiu ce să cred. Probabil depinde de care parte a zidului te afli.

Când te cuprinde încet, încet indiferenţa e de bine sau de rău ?

Când eşti pus pe locul doi a doua oară într-o lună e de bine sau de rău ?

Când cineva te întreaba ce e fericirea şi tu îi răspunzi în 80 de cuvinte e de bine sau de rău ?

Când vezi că cineva se bucură că prinde o zi în care să vorbească mai mult cu tine e de bine sau de rău ?

Când te îmbrăţişează amintiri ce nu le-ai mai avut de când era zăpadă pe jos e de bine sau de rău?

Când e de bine sau de rău, pentru cine e?

Întrebări la care nu aştept răspuns. Întrebări pe care mi le pun atunci când liniştea e dată prea tare şi nu mă mai aud. Întrebări aproape degeaba.

Acum ceva vreme îţi spuneam că  ştiu ce vreau. Acum îţi spun că oamenii nu se schimbă. Ei îşi schimbă doar idealurile, principiile, dorinţele! Asta am început să fac. Şi nu ştiu dacă să spun ‘din vina ta’ sau ‘mulţumită ţie’!  Oricum, salută-l din partea mea!

P.S.: Te-am pierdut sau m-ai pierdut? Asta se zbate în mine acum. Şi am doar Nimicul pe o foaie albă, pe post de răspuns!  Dar.... rămâne de văzut!