Lumina lunii îmi călăuzeşte paşii
Din mânecă mi-am scos toţi aşii
I-am aşezat cu faţa-n jos să fie
Un mister, ca să nu-ţi placă ţie.
Zăpada strălucea ca-un diamant
Eu mă aflam aici şi în neant
Şi mă-ntrebam uitându-mă la ceas
Ce să fac oare, să-ntorc vre-un as?
Ar fi corect din partea mea
Dacă-mi vezi inima ca pe o stea
La tine să mă confesez
Cu Luna să nu conversez?
N-ar fi corect din partea mea
Căci inima-mi e cartea grea
Ce vreau să o mai las închisă
Doar Lunii să-i fie deschisă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu