Toţi încercăm să dăm o definiţie noţiunii de TIMP. Unii îl văd ca pe o povară, alţii ca pe un dar, dar iată cum îl văd eu:
Timpul este intangibil. Încearcă să îl atingi şi ai să vezi că e inposibil.
Timpul este perpetuu. Încearcă să îl opreşti şi ai să oboseşti încercând!
Timpul este preţios. Încearcă să îl cumperi şi ai să vezi că nici toate bogăţiile din lume nu îţi vor fi de ajuns!
Timpul este darnic. Este cel mai preţios dar pe care îl poţi oferi celui de lângă tine.
Fără timp nu existăm. Timpul nu există fără noi. Suntem singurele fiinţe care măsoară timpul, care încearcă să îi dea definiţii ştiinţifice, care se plâng de lipsă de timp!
Timpul nu ar trebui măsurat în secunde ci în înţelepciune!
Se spune că timpul este, ca noaptea, un sfetnic bun. Orice problemă, neînţelegere, nelămurire poate fi rezolvată de timp!
Ne plângem că nu avem timp, că suntem presaţi de timp etc. dar singurul moment în care putem afirma aceste lucruri este momentul morţii. Nimic altceva nu poate interveni în acţiunile noastre care pot fi realizate cu atâta uşrinţă, linişte, relaxare.
Timpul este ucigaşul perfect. Omoară tot, omoară toate sentimentele. Omoară ura, omoară iubirea... nimic nu mai rămâne.
Timpul şterge amintiri, uneori ne face să uităm cine am fost, îi poate face pe alţii să uite că am fost.
Timpul schimbă chipuri, fiind singurul care ştie orice viaţă pe de rost, deoarece nimeni nu trece prin viaţa asta fără să lase o amprentă cât de mică datorită simplului fapt că a existat!
Timpul are toate răspunsurile.
[va urma]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu