Ultima oră de Septembrie

E noapte, Septembrie şi e frig
Vântul e din ce in ce mai aprig
Norii se strâng încet pe lângă Lună
Nu lasă pe nimeni să-ţi zică: Noapte bună.

E noapte, Septembrie şi e ger
Stelele nu se mai văd pe cer
Toţi stau în case şi cerşesc
Puţină căldură, bănuiesc.

E noapte, Septembrie şi e ceaţă
Inimile multora-s transformate-n gheaţă
Nu mai ştiu să-şi aprindă căldura din ei
Parcă toţi se cred zei sau zmei!

E noapte, Septembrie şi e toamnă
Pe geam zăresc un domn c-o doamnă
Se ţin de mână, se uita după Lună
Doar ca să le ureze un sincer: Noapte bună!