Eu cel nou aş vrea să fiu,
Eu vechi mor şi reînviu,
Nu mă ştii şi nu mă stiu
Păcat…
Nimic nu a avut loc,
Nimic nu mai e un joc,
Nimic nu mai stă pe loc
Moarte…
Sfârşitul e prea aproape,
Ochii - amorţiţi sub pleoape,
Ei ar vrea să mă îngroape
Schimbare…
Iubeşte , vei fi iubit!
Iartă şi vei fi iertat!
Nu mai ai niciun păcat!
Viaţă…
Lumina lunii îmi călăuzeşte paşii
Din mânecă mi-am scos toţi aşii
I-am aşezat cu faţa-n jos să fie
Un mister, ca să nu-ţi placă ţie.
Zăpada strălucea ca-un diamant
Eu mă aflam aici şi în neant
Şi mă-ntrebam uitându-mă la ceas
Ce să fac oare, să-ntorc vre-un as?
Ar fi corect din partea mea
Dacă-mi vezi inima ca pe o stea
La tine să mă confesez
Cu Luna să nu conversez?
N-ar fi corect din partea mea
Căci inima-mi e cartea grea
Ce vreau să o mai las închisă
Doar Lunii să-i fie deschisă.
‘E ca o bucla in stomacul tau
Ca o naluca, e copacul rau..
Care creste-n suflet,
Te pazeste, te pastreaza-n scutec
Te previne ca, daca nu asculti n-o sa-ti fie bine
Iti sopteste: ‘pericolul vine’..
Cu buzele lipite de ureche te acopera
Ca o planta care creste pe o casa veche
Te-nvaluie, cu tine devine pereche.
Vrea sa traiasca-n ochii tai
Cand esti incercat, pe fata ta apar stropii sai
Si toti cei care te confrunta
O recunosc usor, o saruta.
Prezenta ei le spune ca vor castiga fara lupta
Si am simtit-o toti...
Macar odata ai simtit-o si tu, sa negi nu poti.
Stim amandoi cum e. E greu sa respiri,
Sa mergi nu poti, nu poti decat
sa te miri cum vointa ta se face bucati
N-ai uitat cum te-a facut sa iti cobori privirea
Ai simtit cum iti fura sclipirea
Din ochi, lasandu-i goi ca niste gropi, rupe
Lanturile.. N-o lasa sa te tarasca prin toate
Santurile...’ - Veritasaga
-Trebuie sa iti marturisesc ceva: eu cred in viata de dupa nastere!
-Prostii. Ai dovezi despre ce e dincolo?
-Am, dar sunt interioare. Pot doar sa le simt si de aceea cred.
-Ai auzit tu vreodata ca s-a intors cineva aici sa povesteasca despre cum si ce e acolo?
-Nu, dar tu nu vrei sa o cunosti pe mama?
-Pe mama? Mama nu esista. Si daca ar exista, unde ar putea fi? Suntem doar noi doi, singuri!
-Cum poti sa nu o simti, cum poti sa nu simti cum are grija de lumea in care traim, cum ne ocroteste? Nu ii simti iubirea cum ne inunda? Noi taim cu ea, traim in ea!
-Nu e adevarat. Traim in acest intuneric singuri doar pana la nastere si apoi totul se termina. E gata!
-Tu nu o auzi cum ne canta, cand e liniste? Cum ne mangaie?
-Nu!
-Asta se intampla cand nu crezi in mama! Dar ea tot ne iubeste pe amandoi in mod egal si dupa nastere va avea grija de amandoi. Vei vedea, doar ai rabdare…
Sufletele sfaramate de-ale robilor pacate
Bantuie pe uliti moarte, de noroaie incarcate
Cautand Lumina Sfanta, cea mult prea stralucitoare
Murmurand inconstiente ‘Eu nu mor! Nimeni nu moare!’.
Strabatand de-atatea veacuri intunericul cel rece
Si crezand in sinea lor ca Razboiul Sfant va trece
Fara sa fie-afectate, doar vrand sa fie salvate
Au mai trecut noaptea asta si-nc-o noapte si-nc-o noapte.
Tot asa vor mai petrece pana vor putea-ntelege
Ca acea Lumina Sfanta e unde-o pot ele-ajunge.
Se afla ascunsa-n ele, undeva bine pastrata
Ca sa poata fi gasita doar de cine-i meritata.
As vrea sa imi incep postarea prin a-mi cere scuze pentru ca nu am publicat nimic de 1 Decembrie si de Craciun, avand motive intemeiate, dintre care pot sa amintesc…
De Ziua Nationala nu am postat nimic deoarece o mare parte din cei care traiesc aici, in
Voi inca nu va dati seama cat de potrivit e locul in care v-ati nascut, dar sper, cred, stiu ca asta se va schimba in viitorul destul de apropiat (din pacate pentru unii si din fericire pentru altii). Asa ca fiti mandrii ca sunteti Romani!
De Craciun nu am dat niciun semn deoarece nu se mai intelege Sfanta Sarbatoare in saemnificatia ei. Multi asteapta sa primeasca cadouri fara sa ofere nimic. Si asta e, in general, ceva imposibil. Nu poti sa astepti sa primesti daca nu oferi (‘Dupa plata si rasplata.’).
Bucuria Sfintei Sarbatori de Craciun nu sta in a primi, ci in a DARUI! Sentimentul inegalabil care te inunda in clipa in care vezi zambetul larg, ochii mari si scaldati in lacrimi de fericire din care izvoraste o privire specifica a peroanei care a primit un cadou din partea ta este pur si simplu de neimaginat! Dar, din pacate, am uitat sa pretuim lucrurile simple, marunte de care viata ne e plina, fiind mult prea atasati de lumea materiala, uitand cine suntem cu adevarat. Asa ca deschideti-va ochii, mintea si sufletul catre ceva mult mai inalt, mai pur, mai curat, mai constructiv!
Aici sunt doar eu,
Doar eu, un simplu derbedeu
Ce nu vrea sa para un zmeu
Ce vrea sa para doar un… Eu.
Aici esti doar tu
Doar tu, o mare intrebare
Imi stai in gand, imi stai in cale
Esti sus pe munte, jos in vale.
Aici sunt doar ei
Doar ei, cei diferiti si toti la fel
Aceia fara vre-o dorinta, ce n-au vre-un tel
Cei care vin si pleaca nuli, la fel.
Acolo suntem noi
Doar noi, cei care par la fel, dar diferiti
Din vina lor nu suntem sfinti
Fiind un gand din doua minti.
Eram in bus, in drum spre casa, dupa o zi de scoala cel putin la fel de plictisitoare ca si celelalte din saptamana asta. Locul de langa geam, partea dreapta, dupa
Uitandu-ma pe geam si ascultand muzica, ca de obicei, mi-a trecut prin cap faptul ca acel loc a fost inchiriat pentru cel putin 15 minute de cel putin 30 de persoane in ziua aceea, de cel putin 500 de personae in saptamana aceea, de peste un milliard de persoane in toata perioada lui de activitate. V-ati gandit vreodata cate milioane si milioane de ganduri au fost tatuate in fiecare centimentu din acel loc? La varietatea de sentimente puse ca la expozitie, unul dupa altul au ramas imprimate in acel loc? V-ati gandit cate persoane si-au povestit viata stand pe acel loc? La cate povesti interesante ar reinvia in cazut in care acel loc ar prinde viata? V-ati gandit la ura, grija, letargia, frica, nelinistea dar si iubirea, iertarea, bucuria, increderea si multe alte trairi experimentate chiar din locul pe care ma aflam eu in acel moment?
De aici mi-am dat seama cat e de important sa avem grija la ce fel de sentimente, trairi, ganduri transmitem deoarece acestea pot fi inmagazinate unde ne asteptam mai putin si pot fi citite de personae la care ne asteptam mai putin.
E noapte, e frig si umbrele fug
Sunt mii de stele si luna-n vazduh
Eu contemplez la vorbe de duh.
Pot fi zarit si eu printre stele:
Un tip visitor ce mai uita de ele,
De unde vine si-ncotro se-ndreapta,
Unde va putea sa mai urce o treapta
Sau sa coboare sa vada cum e
Pe cealalta parte unde Lumina nu e
Nici Soare, nici stele, nici cer argintiu
Doar
