Noiembrie

E noapte, e frig si umbrele fug

Frunze de toamna parca arse pe rug,

Sunt mii de stele si luna-n vazduh

Eu contemplez la vorbe de duh.

Pot fi zarit si eu printre stele:

Un tip visitor ce mai uita de ele,

De unde vine si-ncotro se-ndreapta,

Unde va putea sa mai urce o treapta

Sau sa coboare sa vada cum e

Pe cealalta parte unde Lumina nu e

Nici Soare, nici stele, nici cer argintiu

Doar frunze colorate in rosu-aramiu!