Bate vant, furtuna mare,
Afara e cam racoare
Toamna’nvie, vara moare
De mult n-am mai vazut Soare.
Copacii se-ndoaie tare
Balta mica-i acum mare
Vantul bate si mai tare
Nebunie si oroare…
Mi-e frica sa nu doboare
Asa, doar din intamplare,
Vreun copac batran, sa-l care
Departe…peste hotare.
Cu mainile-n buzunare
Trist ma plimb pe trotuare
Si-mi iese-n intampinare
O fata precum o floare.
Cu ghiozdanul in spinare
Frumusica tare pare
Cu priviri patrunzatoare
Si cu buze-ntrebatoare.
Dar dispare brusc din zare
N-o mai vad si rau imi pare
Floarea n-avea-asemanare
Era vreo fantoma, oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu