Sfera galbena, rotunda e acum portocalie
Mai are putin de tot si devine sangerie.
Langa ea-i un norisor ca un melc in cochilie
Eu, usor ma uit la ea, scufundat in reverie.
Vantul bate, lupii urla, oamenii se-nchid in casa
Devenita sangerie, sfera tot mai jos se lasa
Sta cam singura-ntre stele, de ea nimanui nu-i pasa
Doar eu, solitar romantic, o chem la mine acasa.
Dar nu vine, sta-n vazduh si suava ma priveste
O privesc-napoi timid… cu blandete imi zambeste
Din miscari si tresaltari, nonverbal imi povesteste
Viata lunga, palpitanta pe care ea o traieste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu