Milionari

Toţi suntem milionari! Nu în hârtia, plasticul sau metalul cu care societatea ne-a vârât pe gât ideea de a cumpăra fericirea. Nu în numărul de carduri din portofel. Nu în conturile deschise în străinătate. Nu în casele de vacanţă de peste tot. Nu în terenuri... ci în vise, în amintiri şi în clipe petrecute alături de persoanele potrivite!

Gândeşte-te puţin la ultimul tău an de viaţă.

Câte persoane ai făcut fericite? Câte zâmbete ai dăruit? Câte îmbrăţişări ai primit? Câte secrete ai spus celui/celei mai bun/e prieten/e? Câte dorinţe ţi-ai dus la îndeplinire? Câţi kilometri ai mers pe jos pentru a mai vorbi unpic cu cel mai bun prieten? Câte amintiri demne de a fi povestite ai sculptat în trecutul tău? Câte ore ţi-ai petrecut alături de iubita sau iubitul tău? De câte ori le-ai mulţumit părinţilor tăi pentru tot ce au făcut pentru tine? De câte ori ai ieşit în oraş cu prietenii? Câte cărţi bune ai citit? Câte lucruri ai învăţat? Câte lucruri i-ai învăţat pe alţii? Câtor persoane le-ai mulţumit? Câte filme bune ai văzut? Câte drumeţii ai făcut? Câte ore ai stat în mijlocul naturii? ...

Acestea sunt unele din bogăţiile pe care le putem strânge şi nimeni nu poate să ni le ia! Loc există pentru toate. Depinde doar de noi cât loc ne alocăm pentru lucrurile cu adevărat importante!

Ne vedem în faţa Teatrului?

Onestitate, Cinste, Adevar, Respect. Îmi par atât de… din trecut. Pare că nimeni nu mai pune preţ pe astfel de valori. Lumea spune: daca el are, eu de ce n-aş avea? În loc să spună: sunt fericit că el are!

Egoişti, trufaşi, mincinoşi, nu ştim să ne bucurăm de ce avem, nu ştim să ne bucurăm de ce au sau de ce ştiu ceilalţi, nu mai zâmbim când un prieten spune că are un nou loc de muncă, când o prietenă mereu singură şi-a găsit un iubit, când cineva din familie a câştigat ceva, oricît de neînsemnat ar fi… parcă nici pentru noi nu ştim să ne bucurăm.

Nimeni nu se mai bucură că are acces la orice informaţie. Nimeni nu se mai bucură că poate citi orice, oricând. Nimeni nu se mai bucură că poate vedea pe un simplu ecran animale pe care, probabil, le poate vedea doar acolo. Nimeni nu mai e fericit când află din ce e făcută radiera sau cum sunt crescuţi puii de găină. Avem tot ce dorim, dar suntem nefericiţi.

Deciziile pe care le luăm nu schimbă doar propria viaţă ci şi vieţile celor apropiaţi nouă. Suntem conectaţi. Suntem oameni! Suntem unu!

E foarte trist când te gândeşti că seară de seară sunt oameni care optează pentru scandaluri, sâni la vedere, vedete insignifiante şi bârfe ieftine când au posibilitatea să vadă cum vânează păianjenii, cum se fabrică diferite lucruri sau povestea din spatele unor clădiri de sute de ani!

E foarte trist când auzi că Teatrul e doar un punct de reper pentru unii!

Asta te aruncă direct pe gânduri!

Savurează-l! Rumegă-l bine de tot! Întrebă-te! Răspunde-ţi! Zâmbeşte!

Dezmorţire

A trecut ceva timp. Nu pot sa spun că nu mi-a fost dor... nu v-am mai lăsat de câteva luni să mă ştiţi. Acum sunt aici din nou. Cartea se redeschide, ideile încep să se dezgheţe, unele principii să se dezmorţească şi pofta nebună de a scrie să-mi faca imaginaţia să chiorăie iar!  

Mulţi spun că oamenii nu se schimbă. Mulţi spun că degeaba îţi propui ceva că nu ai să reuşeşti pentru că aşa eşti tu. Aşa ai fost asamblat, ca să nu poţi! Coelho scria : ce cred ceilalţi despre tine, nu e treaba ta!

Înainte ca remarca primita de la X sa te străpungă, întreabă-te la ce te ajută acea remarcă (dacă te ajută). Întreabă-te dacă părerea respectivei persoane merită ascultată, dacă acea peroană te cunoaşte într-adevăr încât să-şi permită să îşi exprime opinia vis-a-vis de viaţa ta care, până la urmă, deocamdată, e personală. Întreabă-te dacă acea persoană vrea să te schimbe pentru ea sau pentru că i se pare că ai avea nevoie de o schimbare. Întreabă-te daca tu vrei acea schimbare.

Personal cred ca omul e făcut să se schimbe.

Venim aici cu acest scop: să fim mai buni ca înainte! Schimbarea e inevitabilă, fie că e pozitivă sau negativă! Dacă omul nu s+ar schimba pe parcursul vieţii ar avea aceiaşi prieteni ca în copilărie, ar rămâne în acelaşi loc fără să vrea să plece, ar face aceleaşi lucruri fără să se plictisească şi asta ar fi destul de plat, liniar şi monoton.

Adevărat e că termenul de “schimbare” pare destul de relativ.

Doar dacă nu observi schimbarea, nu înseamnă că ea nu are loc! E ca şi cum observi un copil crescând. Din punctul de vedere al mamei, acesta nu pare ca s+a schimbat, că a crescut mult, dar din punctul de vedere al unui musafir care îi vizitează de trei ori pe an, acel copil va părea din ce în ce mai dezvoltat, mai schimbat! Aşa e şi cu sentimentele şi gândurile celor din jurul nostru. Când petrecem ore întregi pe şi cu cineva, nu ni se pare că acea persoană se schimbă, dar când revedem un vechi prieten după trei luni de nevorbit deloc, ni se pare că au trecut ani buni şi că acesta s-a schimbat radical!

Aşa cum lemnul îşi schimbă forma, culoarea, textura şi mirosul când e deasupra focului, aşa şi omul se schimbă când dă piept cu viaţa şi tot ce ţine de ea! Schimbarea e un lucru absolute firesc şi ar trebui să fie un lucru pe care să-l acceptăm când vine vorba de o persoană apropiată, atâta timp cât mai există, încă, puncte comune care ne leagă de acestea, înafară de trecut!  Nu uita, dragă fiinţă că a accepta şi a înţelege nu înseamnă a fi de accord cu!

O viaţă frumoasă!

O leapsa! :D

Am primit o chestie drăguţă: o leapşa [+ cadou, din câte am înţeles] de la Alexandra ! Mulţumesc!

Reguli:
1. Postează imaginea Libster Blog Award.

2. Spune 11 lucruri despre tine.

3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un nou set de 11 întrebări pentu cei care i-ai nominalizat.

4. Nominalizează 11 persoane (+link) care să realizeze acest tag.

5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i.

6. Nu da tag-ul înapoi!

 

 11 lucruri despre mine:

1. Cânt pe stradă cu căştile în urechi.

2. De 4 ani mă tot gândesc să fac un curs de tobe! 

3. Nu îmi place să am termen limita la lucrurile pe care trebuie să le fac!

4. Îmi place să văd/caut partea bună în orice şi oricine.

5. În general sunt un lup singuratic.

6. Îmi place să fac poze şi să-mi zic că-s foarte bune!

7. Nu îmi stă în fire să mă laud sau să mă plâng.

8. Ascultător, nu povestitor.

9. Las totul pe ultima sută de metri pentru că aşa ştiu că-mi va reuşi ce-mi propun!

10. Nu îmi place să mi se spună jumătăţi de poveşti, să fiu lăsat în aer!

11. Îmi plac filmele/serialele fantastice!

Întrebările de la Alexandra:

1. Care este autorul preferat şi de ce?

 Paulo Coelho pentru că pur şi simplu îmi place cum şi despre ce scrie. Nu mulţi autori mă fac să dau pagina aşa... cu sufletul la gură.

2. Te uiţi la animeuri?

Nu.

3. Ce lucruri te emoţionează?

Depinde ce înţelegi prin "lucruri". Să încerc să răspund... aş putea spune că unele melodii precum: How to save a life a celor de la The Frey sau I'm Yours de la The Script! 

 

4. Care-i muza ta atunci când scri pe/pentru blog?

Muza mea e clipa! O aud, o trăiesc, o scriu!

 

5. Cel mai fericit moment din viaţa ta?

Atunci când , pentru câteva secunde trăiesc prezentul pur! Când mă bucur din orice! Când zâmbesc necontrolat! 

 

6. Un citat care ţi-a plăcut în mod deosebit şi după care te ghidezi în viaţă.

Gandhi - Fii tu schimbarea pe care o vrei în lume! 

 

7. Mama sau tatăl? (cu care din ei discuţi mai mult)

Cu mami. Vorbim despre de toate... ne suparam din prostii, ne împăcăm repede! 

 

8. Dacă prietenii nu ţi-ar suporta iubita/ul şi invers, cum te-ai descurca cu situaţia? Ce ai face în privinţa asta?

Probabil că le-aş arăta-o în mai multe ipostaze până ar găsi ceva în comun cu ea! [ioptetic vorbind! pentru că am nişte prieteni care ar înghiti orce fata aşa cum e, daca mie mi-ar placea-o! :D]

 

9. Toamna sau iarna?

Toamna şi Iarnă. Depinde de stare... şi depinde decum e în fiecare din ele. Dar în general Toamna. 

 

10. Care-i cea mai bună voce din România?

Ascult muzică pentru versuri, nu pentru voce neaparat! Cat despre muzica românească... mă abţin!   

 

11. Ce melodie te reprezintă perfect?

Emancipator - With Rainy Eyes

Întrebările mele:

 

1. Ce te face să scrii?

2.Ce melodie mi-ai dedica?

3. Care e ultimul film care te-a marcat?

4. Film artistic sau serial?

5. Cât a fost cea mai lungă şi cea mai scurtă relaţie?

6.  La ce te duce cu gândul cuvântul Copilărie?

7. Foc, pământ, apă sau aer? Care te defineşte şi de ce?

8.  Dacă nu ai fi zodia ta, care crezi că ţi s-ar potrivi?

9. Pentru ce faptă nu ţi-ai ierta cel/cea mai bun/ă prieten/ă?

10. În ce epocă ai vrea să fi trăit şi de ce?

11. Poţi explica starea ta de acum printr-o onomatopee?

Arunc leapşa la: Oana. , Axi, Luci, Yannis, Gossip Girl, Alexa, Ioana, Oana , Adriana, Abstract Child, TheRestIsSilence .

Sărut de nebună

Ai început să-mi mai ceri rânduri.

Nici eu, unu, nu mă pot dresa aşa

Şi nici ordine-n ale mele gânduri

Nu pot să fac cum vrei tu, fata mea!

Şi azi, când soarele prea arde

Şi cerul parcă plouă cu căldură,

Asfaltul – transformat în cioburi calde...

Nici muza mea iubită, caldura nu o-ndură!

Şi voi îi cereţi să mă vadă

Când simt şi eu că nu vrea azi, nebuna

...

Şi-atunci s-a aplecat, gata să cadă

Peste mine şi mi-a şoptit: “Zi-le într-una –

 Eu te sărut din când în când cu versuri line

Innobilate de tristeţe sau bucurii senine,

Fie natura vie sau moartă, depinde şi de mine!

Ori poezii despre o fată ce ţi-a pătat trecutul

Cu amintiri ce te fac să uiţi acuma totul!

Ori una noua ce vine pe neaşteptate şi te-mbie

Să  uiţi de tine, cel ce-ai fost, şi să te-neci în reverie,

Tu – băiat cu suflet pur, prins ,încă, în copilărie !”

...

Şi am rămas privind-o-n ochii-i mari, de cer

Cu inima bătând rapid în coaste, aveam un zambet mut...

Şi-acum mi-am zis că de azi încolo nimic nu-i mai cer!

Că ştie ea, nebuna, când să mă binecuvânteze cu-n sărut!

Pe post de Noapte Bună

Azi am rămas doar nimicul ce îţi umplea zilele cu zâmbete. Rămăşiţe de amintiri ce tind să se reunească – puzzle cu piese lipsă. Azi ai rămas doar laleaua de cinci zile în vază, cu patru petale căzute pe masă… aşteptând să-ţi cadă celelalte două.

Auzi? E doar urletul liniştii! E sunetul pe care-l produce moartea unei stele căzătoare care nu şi-a îndeplinit menirea de a fi dorinţă. E.... nu. Nu mai e, doar a fost!

Acum mi-ai zis ‘ce scump eşti’... da. Eram. Acum m-am ieftinit şi stau pe raft! Aştept să-mi găsesc cumpărătoarea!

La un momentdat totul era cu dublu sens şi nu ştiam încotro s-o apuc. Am încercat să te apuc dar... mi-ai scăpat printre degete. Şi asta e din păcate sau din fericire? Nu ştiu ce să cred. Probabil depinde de care parte a zidului te afli.

Când te cuprinde încet, încet indiferenţa e de bine sau de rău ?

Când eşti pus pe locul doi a doua oară într-o lună e de bine sau de rău ?

Când cineva te întreaba ce e fericirea şi tu îi răspunzi în 80 de cuvinte e de bine sau de rău ?

Când vezi că cineva se bucură că prinde o zi în care să vorbească mai mult cu tine e de bine sau de rău ?

Când te îmbrăţişează amintiri ce nu le-ai mai avut de când era zăpadă pe jos e de bine sau de rău?

Când e de bine sau de rău, pentru cine e?

Întrebări la care nu aştept răspuns. Întrebări pe care mi le pun atunci când liniştea e dată prea tare şi nu mă mai aud. Întrebări aproape degeaba.

Acum ceva vreme îţi spuneam că  ştiu ce vreau. Acum îţi spun că oamenii nu se schimbă. Ei îşi schimbă doar idealurile, principiile, dorinţele! Asta am început să fac. Şi nu ştiu dacă să spun ‘din vina ta’ sau ‘mulţumită ţie’!  Oricum, salută-l din partea mea!

P.S.: Te-am pierdut sau m-ai pierdut? Asta se zbate în mine acum. Şi am doar Nimicul pe o foaie albă, pe post de răspuns!  Dar.... rămâne de văzut!

Vise încrucişate

Ai mai gustat vreodata victorie amărui

Care pare fără final sau cu-unul indecent?

Ai vrut, în vreun moment, inima oricui

Şi ea ţi-a ieşit în cale? Accident...

Îi place ananasul, nu e după gutui

Şi cala ce-o ai în curte, aparent.

Ai fi vrut să-ţi dăruieşti inima, oricui

Şi ea intră-n viaţa ta, iminent?

Tu ai ajuns vreodată să fii coşmarul lui

Şi el, în viaţa ei, să apară absent?

Să o întrebi: iubirea ta-i... a cui?

Şi când te uiţi în tine – ghiveci de sentiment!

Şi cum reacţionezi? Vina-i a ori şi cui!

Iar tu te scuzi în faţa ei, decent,

Dar te gândeşti e-a ta? A ei? Sau e a lui?

Şi-ţi vine a pupa-o pe frunte, inocent!

Ce faci când zice: ‘iar te-am visat hai-hui’.

Şi tu zâmbeşti subtil şi-n minte-ţi vin, urgent

Amintiri făcute împreună, ca-n locul nimănui

Şi clipe de poveste ce le-aţi trăit recent.

Nu ştii ce să îi zici, dar nu stai locului.

Îţi vine-o comparaţie, polii unui magnet

Sau alta ce v-aseamănă cu foamea focului

Ce vrea să nască Phoenicsi – cenuşa - sentiment!

Să fie ficţiune?

Nici nu ştiu cu ce să încep! ... îmi vine în minte partea pe care am numit-o în glumă „prima noastră ceartă”. Mi-a prea plăcut cum sună!

„De ce? De ce faci asta? Îţi zic eu: pentru că eşti un fraier!”

Şi eu ţi-am răspuns: „Da. Da, sunt! Recunosc şi, uneori, mă mândresc cu asta!”

Încă aştept să mi se spună că mi s-a jucat o farsă şi să fiu premiat pentru că am prea pus botul la ce s-a întâmplat! Aşa mă simt. Şi mă mai simt sacadat în viaţa ta! Nu te înţeleg!

Spui că nu vrei. Chiar arăţi că nu ai vrea să continui aşa... şi totuşi ceri o îmbrăţişare pseudo-ultimă ca mai apoi să poţi pleca spre... „viitorul tău mizerabil.”

Semnele îţi şoptesc că ai nevoie de o schimbare! ....scuză-mă. Mi-am spus că vreau să fiu dimplomat, să nu încerc să te influenţez în vreun fel.... şi am realizat că m-am cam minţit singur! Aiurea! Dar nu am ce face! Nu ma pot abţine! Şi ştii asta!!

Mă citeşti! Asta am început să iubesc la tine! Nu mă aşteptam la aşa ceva! Mulţumesc! Apropo de ce e de iubit.... am început să urăsc că te prea plac! Ca un fraier! Te plac ca un fraier ce sunt!

„Unde cauti tu, unde cauti tu iubirea? Nu stii ca-i aici?” – Taxi

„Ba da, ştiu” – tu!

.....

Şi cu ce te ajută că ştii dacă nu faci nimic în legătură cu asta?? Scuză-mă din nou! Iar am lăsat diplomaţia lângă cheia de sub preş! ...Dar, în plus, nici pe mine nu mă ajută cu nimic că doar ştii! Degeaba ştii dacă eu mă doar gândesc la pielea ta fină, la buzele tale moi, chiar şi la unghiile ce-şi cer iertare că-s urâte azi! Până şi aia-mi place la tine! Eşti incredibilă! Dar rămân la ideea: nu îţi înţeleg logica, dragă!

Şi acum o reinterpretare, după mine, la refrenul piesei Hate a celor de la Plain White T’s: Love is a strong word, but I really, really, really DO like you!

Îmi tot spui să am grijă de mine.... De ce? Eu vreau să am grijă de tine! :)

P.S.: Abia aştept să mă citeşti..... să te citeşti!

P.S.2: Vreau să îmi cer iertare faţă de vreo 98% dintre cei ce mă citesc şi nu vor înţelege mai nimic, deoarece postarea aceasta e dedicată. Pentru unii va părea ficţiune. Pentru mine e destul de real! Mulţumesc pentru înţelegere!

P.S.3: Astea-s cioburi de idei din furtuna calmă ce zace în mine!

Pentru o zi de mâine

“Nu te cunosc deloc şi deja te admir”

Şoptea încet, să n-o audă noaptea.

Mă simţeam, deja, un simplu musafir

Ce nu a apucat nici să-i măsoare şoapta.

Deja ma văd sus, pe un piedestal

De piatră zgronţuroasă, gri şi udă.

Un “el” cu gânduri bune şi aripi de metal

Ce repetat ascultă o simfonie surdă.

Parca te şi zăresc trecând din când în când

Pe lângă mine, în zorii plini de ceaţă

Şi-atunci, vâltoare de amintiri în gând

Şi încă-o părticică, inima-mi se dezgheaţă.

În ochi îmi stă speranţa de a te ţine-n braţe,

În piept îmi zace întreaga neputinţă,

Dar mă topeam spre tine - înflăcărată dorinţă

Pentru că te-aş vrea, cu toat-a mea fiintă!

Şi după multă vreme de aşteptat degeaba

Îţi văd privirea caldă ce, parcă îmi zâmbea

Şi-am coborât la tine, mai repede ca graba,

Te-am sărutat rapid şi ţi-am spus “Nu pleca!”