luni, 11 mai 2009

17...


17 ani. O varsta extrem de frumoasa, extrem de periculoasa, o varsta frageda si totusi matura, o varsta la care ti se pare ca totul se invarte in jurul tau, o varsta la care crezi ca le sti pe toate, crezi ca nu mai ai nimic de invatat. E varsta la care crezi ca parintii nu te inteleg, e varsta la care crezi ca poti sa faci ce vrei, orice. Sexul, alcoolul si fumatul fac acel trio care incepe sa primeze in mintile celor de 17 ani. La 17 ani simti ca numai tu deti adevarul despre viata, te simti zeu.

Eu nu ma simt asa. Ma simt diferit, ciudat. Poate nu e normal, poate ar trebui sa ma gandesc si eu la ‘placerile trupesti’ mai mult, dar nu pot… asa sunt eu. Nu ma simt pregatit pentru aceste vremuri in care totul decurge prea rapid, evoluam (unii) parca prea fortat. Mie personal nu imi place. Mai ales cand ma gandesc la anii copilariei mele cand nu stiam ce e ala computer, telefon mobil… cand stateam cu orele afara si nu ma plictiseam, cand ma gandesc la timpul petrecut cu vechii, fostii prieteni la jocurile noastre aiurea, la mama care ma striga la masa si eu ii raspundeam abia respirand de la atata fuga ca vin imediat. Momente pe care nu le poti uita usor… dar sa revenim la 17 ani.

Parca acum se zbat mai tare fluturii in stomac, parca fiecare zi e ultima in viata mea, iar in urmatorul minut simt ca am ramas singur pe pamant, ca nimanui nu-i mai pasa de mine, ca nimeni nu ma mai iubeste, dar in urmatorul revin la faza initiala. Aceasta e varsta la care uneori ma simt singur, alteori inundat de prieteni. Acum e partea in care imi dau seama ce inseamna viata, dar si ce ar trebui sa insemne moartea. Cateodata e bine sa te gandesti si la partea plina si la cea goala a paharului pentru ca nu sti cu care va trebui sa te confrunti mai devreme sau mai tarziu!

La 17 ani suntem o bucata de plastilina care asteapta a fie modelata si fiecare isi cauta artistul, unii nestiind ca acesta se afla in ei insisi.

In concluzie, varsta de 17 ani e o varsta extrem de schimbatoare si trebuie sa avem grija in ce parte indreptam macazul, pentru ca alegerea e in mainile noastre, ea fiind aproape permanenta. Mai tarziu va fi mai greu sa ne schimbam radical!


Un comentariu:

Ana Maria T. spunea...

cat de adevarat:) o sa fac si eu in curand 17. Dar ai dreptate despre societatea noastra. Inca vreo cativa ani de intoxicare de genul acesta si nu o sa mai fie loc de vise:)