Toti ne plangem ca nu mai avem timp, ca nu reusim sa ne terminam treburile din cauza lui.
Tot timpul spun ca trece prea repede… de fapt, el nu trece, noi trecem prea repede prin el si nu stim sa ne bucuram de viata care ni s-a dat, nu stim sa o apreciem, nu stim nimic.
Toti spunem: “Nu mai am timp!”, “Ma grabesc!”, “Sunt presat de timp!”… desi, adevarul e ca nu mai avem timp numai cand murim. Atunci chiar nu mi e nimic de facut dar, pana acolo e o cale lunga pe care nu trebuie sa lasam spini, ura, suferinta sa creasca, ci sa plantam flori, compasiune, intelegere, dragoste.
Dar, din pacate, unii sunt prea captati de lumea materiala si se pare ca au uitat ca au un suflet care cere hrana, lasandu-l de-o parte, uitandu-l. Acestia isi pun limitele mult prea jos, se inchid intr-un glob de sticla avand un ciocan in mana, ezitand sa evadeze, parca astepand sa li se termine oxigenul. Nu stiu sa se uite in jur, sa vada cat de frumoasa le poate fi viata si cat timp au la dispozitie sa o faca din ce in ce mai minunata, mai relaxata.
Nu fi ca ei! Traieste deschis, traieste mare, aspira la mai mult si nu uita: ai tot timpul din lume, trebuie doar sa inveti sa-l folosesti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu