Ieri seara nu stiam ce sa mai fac.. M-am gandit sa ma pun sa mai citesc dar nu am avut starea necesara. M-am intins pe pat uitandu-ma in gol, fredonand melodia din capul meu, dar parca nu imi gasisem linistea nici asa. Apoi mi-a venit o idee. Am iesit la plimbare cu…mine.
De la telefonul meu se auzea o melodie de la Poets of the Fall, eu parca ma grabeam undeva, parca vroiam sa ajung intr-o anumita locatie, iar cand imi dadeam seama ca aproape alerg, incetineam. Atunci nu aveam nimic in gand, parca nici nu aveam la ce sa ma gandesc. Uneori vreau sa ma gandesc la nimic si nu reusesc, iar acum cand vreau sa ma gandesc la ceva, la orice, in mintea mea e nimicul.
M-am tot plimbat, am bantuit aproape toate strazile satului meu parca parasit. Se mai auzea din cand in cand cate un caine care, parca latra ca nu avea ce sa faca, parca latra de plictiseala. Cate-o adiere facea frunzele sa cante, praful se ridica usor sa danseze, se auzeau doar pasii mei si melodia. Ma uitam la copacii pe langa care treceam si asteptam sa imi spuna ceva, sa imi dea o idee despre ce as putea sa scriu, erau muti, parca si orbi deoarece eu nu ma simteam urmarit ca in alte dati, parca eram singur. Cand mai trecea cate un om pe langa mine nu il observam numai dupa ce se indeparta.
Cand am ajuns la iesire din sat, am zis ca ma indepartez putin sa vad cum se vede seara, noaptea. Ma asteptam sa fie ceva deosebit, dar era simplu, cateva lumini din cateva ferestre straluceau a monotonie, cateva becuri se puteau vedea printre copacii inalti din spatele unor case. Nimic atat de special, mai vazusem privelistea inainte si in alte locuri asa ca m-am intors spre sat. In stanga se intindea campia, campia cu iarba neagra, in dreapta se inaltau crucile cimitirului, in fata ma astepta satul, in spate nimeni. Dar ceva se schimbase, auzeam melodia, pasii mei si inca ceva, parca alti pasi, dar cand m-am intors…nimic, asa ca am grabit pasul, gandindu-ma ca e doar in mintea mea care era insetata de idei. Am ajuns in sat si, la un bec se invarteau niste fluturi, erau in armonie completa, miscarile lor simetrice ma uimeau. M-am apropiat mai mult si am auzit un fel de sunete ascutie care porneau de la ei si atunci mi-am dat seama ca sunt lilieci. Am mai stat cateva minute sa-i observ, dar s-au speriat de vibratile pe care le produceam si au plecat, iar eu am mers inspre casa.
Am ridicat privirea, din greseala, si am observat minunata lume a stelelor dar, desi nu erau atat de multe ca in alte nopti, tot erau specataculoase. M-am intins pe iarba si am stat pret de cateva minute sa le studiez. Imi cautam steaua (intr-o vara, la bunica-mea in Bihor mi-am gasit o stea, care, de cativa ani cred ca e a mea) dar nu am gasit-o si am plecat spre casa.
La 00:40 am ajuns si eram fericit ca am facut ceva, ceva ce imi placea sa fac asa ca am adormit linistit si rapid, uitand sa visez!
Un comentariu:
E interesant sa vezi ca mai are si altcineva "steaua" lui. Si eu am, de cand eram mica, numai ca nu e o stea, ci e un grup. Si imi poarta noroc :).
Trimiteți un comentariu