Eu si...Eu

Stand azi singur in casa m-a cuprins un fum cu aroma de depresie. Nu stiam ce sa mai fac. Am intrat putin pe Mess sa vad daca e cineva cu care pot vorbi despre asta, dar am fost dezamagit. Nimeni apropiat! Am inceput sa mai citesc “Viata ca o prada”-Marin Preda dar parca ceva nu ma lasa, ma deranja, asa ca am inchis cartea. Am iesit in curte la o gura de aer curat sperand ca ma va ajuta dar parca ma sufocam, parca nici Natura nu mai era alaturi de mine, cum era de obicei. Am reintrat in camera mea si m-am asezat pe pat si ma gandeam ca un batran gabit de viata-I lunga la vremurile bune in care eram fericit, ma distram, nu aveam nicio problema si comparam acele momente cu prezentul. O mare diferenta era intre ele.

Vroiam sa fim doar noi doi, Eu si Eu ca sa putem vorbi in liniste. Oare cine nu se gandeste niciodata la: de ce mi se intampla tocmai mie asta? De ce eu trebuie sa fiu acela care sufera in tacere? De ce trebuie sa trec prin asta? De ce sunt asa cum sunt? De ce nu ma schimb? Daca nu ma schimb, de ce viata e asa cruda? Unii se gandesc la sinucidere in astfel de momente.

Dar parca in acelasi timp, celalalt Eu imi raspundeam oarecum la aceste intrebari… Noi trebuie sa fim asa cum suntem, tristi, deprimati, cateodata plini de ura pentru ca sa ne dam seama si de partea cealalta a filei, pentru ca sa cunoastem si celalalt sentiment. E adevarat, unii raman numai cu partea asta, aceia care nu sunt indeajuns de pregatiti sa traca peste asta, aceia care nu stiu ca exista si partea plina a paharului, exista si partea luminata a Lunii. Acelora le trebuie ajutor, nu mie, pentru ca eu stiu sa trec peste asta, eu stiu ca fiecaruia ii este data viata asa cum o poate duce, unii avem de carat o piatra, altii o stanca, altii un munte.

Tuturor ni se intampla asta. Fiecare din noi cade in starea asta din nenumarate motive, dar daca te-a parasit partenerul sau daca ti-a murit pisica nu trebuie sa te sinucizi. Lucruri de genul asta se intampla si nu putem schimba nimic, doar sa trecem peste si sa ne continuam viata. Sinuciderea e un act de lasitate si egoism. Cei care fac asta nu se gandesc numai la ei, cred ca scapa de probleme, de datorii, nu se gandesc ca lasa povara asta pe umerii familiilor lor si, in plus, o doza de tristete care nu se sterge repede si usor din inimile celor dragi.

In problema asta, prietenii adevarati si parintii de asemenea au rolul principal. Ei ar trebui sa fie langa tine cand ai nevoie de ei, iar tu langa ei cand au nevoie de tine!