Dragă Eu,
Ştiu că n-am mai vorbit de ceva timp şi aş vrea să-mi cer iertare.
Ne-am mai întâlnit accidental şi te-am observat. Visător ca de obicei, nu m-ai remarat. Îmi place că încă zâmbeşti. Încă nimeni nu ţi-a pătat sufletul cu negru aprins. Nimeni nu ţi-a stins dorinţa de a rămâne deschis.
Încă ştii şă radiezi chiar dacă, uneori, e doar de exterior. Pe unii îi păcăleşti cu asta. Eşti un foarte bun actor, îţi intri repede-n rol, stai deasupra când alţii vor să te afunde în nămol. Ştii să vezi picătura care nu lasă paharul gol, iar în caz că e secat, verşi o lacrimă ca să poţi vedea partea plină a paharului...
E de bine, dragul meu, e de bine...
Observ că, încă, iubeşti tot. Chiar şi cu broaştele te-ai împtietenit. Să şti că e un pas important. Îmi place că ţi-ai dat seama că a Iubi cu adevărat înseamnă a Iubi Tot! Te apreciez pentru asta!
Eu zic că ar trebui să vorbim mai des, totuşi. Să ieşim la o cafea cu visele, să invităm dorinţele să izbucnească din dulcele zahărului. Să ne scoatem răspunsurile ghicitorilor din gânduri şi şerveţele. Să amestecăm cu linguriţa de raţiune în ceaşca inimii.
Dar până una-alta, ia şi tu un pahar cu vin şi hai să ciocnim întru revederea noastră!
Semnat,
Sinele tău!
P.S.: dacă ai ceva de întrebat, chiar te rog...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu