sâmbătă, 28 mai 2011

...din bus spre casă


De ce fug hârtiile pe stradă?
De ce face vântul valuri în bălţi doar pentru a sufla norii ce se oglindesc în abis?
De ce pleacă porumbeii de pe cladiri vechi şi se-ndreaptă spre cele noi?
De ce unele catedrale se înalţă spre cer... doar fizic?
De ce aleargă maşinile pe străzi fără vreo ţintă anume?
De ce azi pare tristă clădirea care îmi zâmbea mai demult cu geamuri sparte?
 
De ce oamenii au uitat... au uitat să zâmbească?
De ce uită să vorbească cu ei înşişi?
De ce le e frică să vorbească chiar şi unii cu alţii?
Ce cred ei că au atât de preţios de ascuns, de îngropat în adâncul vorbelor lor, de ţinut doar pentru ei...?
 
Noroc că, încă, există vântul care poate să-mi ducă întrebările în zbor până la urechile unora care sunt capabili să mă lămurească, să-mi întărească sau să-mi spulbere bănuielile...

Un comentariu:

Anonim spunea...

De ce unele catedrale se înalţă spre cer... doar fizic? - Cat de buna e intrebarea asta. Si raspunsul nu este sa fie mai aproape de Dumnezeu...