vineri, 28 ianuarie 2011

Plus şi Minus

Când cerul plânge cu lacrimi îngheţate,
Tu îţi plângi mama, cu tatăl tău în spate.
Când cerul plânge cu lacrimi îngheţate,
Tu Îl întrebi pe Dumnezeu: de ce-acum toate?

Când lacrimile de pe-obrazul tău
Le-a topit pe alea îngheţate,
Să ştii c-aşa a fost să fie,
Că uneori avem mâinile legate…

Când te întrebi: De ce eu? De ce acum?
Să ştii că toţi avem un drum
Şi că ea are-acum altă cărare
Şi tu nu tre’ să plângi, tre’ să fii tare!

Ţin minte sâmbăta cu vânt tăios,
Când mergeam toţi cu capu-n jos,
Te-am luat în braţe şi ţi-am spus:
Lasă, se-ntâmplă. Fruntea sus!

Ţin minte când mi-ai mulţumit
Şi ţi-am zis că nu trebuie,
Că şi de-aia sunt prietenii:
Plângem şi râdem deodată
Când suntem toţi laolaltă,
La bine şi la greu, ţi-am spus,
Împreună la minus şi la plus,
Când gura, pur şi simplu, nu ne tace
Şi când cuvinte nu rămân de spus…

Aştept, de unele lucruri să-ţi dai seama
Şi cu iubire să-nlocuieşti durerea şi teama.
De struguri, nuci şi prune să-ţi aduci aminte
Cu zâmbetul pe buze şi în minte!


[Pentru Paula, cu drag...]

5 comentarii:

Addicted to kryptonite spunea...

este foarte frumos postul tau.
sincera sa fiu, cristi, mi s-a facut pielea de gaina

Just me spunea...

deci pe bune de nu ma uimesti cu poeziile astea ... sunt super tari :X iar asta e de-a dreptul marfa

Anonim spunea...

ce pot sa spun....printre lacrimi nu pot decat sa-ti multumesc pt aceste versuri superbe si pt ca am un prieten drag care imi este alaturi....

Alexandru Fortis spunea...

Foarte frumos, imi place, şi cred ca la Paula ia placut mult, m-a amuzat partea cu prune, nuci şi struguri:))

Unknown spunea...

o poezie trista dar foarte frumoasa....mi-a placut mult :) succes in continuare