Vrei să povestim?

Azi stam şi mă gândeam cum aş putea să te ajut,
Cum să fac, ce să fac să fie ceva mai mult,
Aş vrea să fiu persoana care te-ajută să treci peste,
Să pictăm amintiri pe suflet, ca desenele rupestre.

Azi stam şi mă gândeam cum să-ţi arăt ca să vezi
Acel pom, acel nuc înalt, trebuie doar să crezi
Că poate fi metamorfozat într-o singură persoană
Care, pur şi simplu, nu te minte şi nu te doboară.

Azi stam şi mă gândeam cum să te fac să mai crezi,
Să simţi, să ştii, să-ţi dai seama că poţi să visezi
Să ai, să vrei, să poţi menţine o prietenie
Şi câteodată doar să ne-afundăm în reverie…

Azi stam şi mă gândeam cum e să fii în pielea ta,
Câteodată doar să stai şi să nu zici nimica,
Câteodată să asculţi şi atât! Nimic mai mult,
Să nu pomeneşti nimic de ce s-a-ntâmplat demult.

Azi stam şi mă gândeam că trebuie să te ascult,
Să te accept aşa cum eşti, să nu incerc să-ţi cer prea mult,
Să mă mulţumesc cu cât îmi oferi, câteodată –
Poate asta-i reţeta unei prietenii de durată.