E dimineata. E marti. E scoala.
M-am trezit, era 6:44 si mai aveam o ultima dorinta… sa dorm! Dar nu puteam. Stiam ca azi incepe scoala, un nou sezon de doua luni. Inca nu imi dau seama, dar mai am un an si doua luni de liceu… As fi vrut ca acum, cand incepe scoala sa o iau de la inceput, sa fiu iar intr-a noua. Imi amintesc de parca era ieri… Am intrat in curtea scolii, singur, nu stiam ce sa fac, nu stiam ce se intampla. Prin minte imi treceau o mie de intrebari pe secunda: oare voi gasi clasa mea? Oare voi avea diriginte sau diriginta? Cum imi va fi dirigintele/diriginta? Oare cati vom fi in clasa? Cum voi reactiona la auzirea numelui meu? Oare cati prieteni imi voi face la acest inceput de drum? Imi va placea la Goldis? Cum vor fi profesorii? Oare ce materii mai speciale voi avea la profilul pe care mi l-am ales? Oare cu cine voi sta in banca? Dar, cu timpul am aflat raspunsurile intrebarilor mele. Unele satisfacatoare, altele mai putin… dar acum, uita-ma in dimineata de 21 Aprilie 2009, inca a III-a zi de Paste, in clasa a XI-a, tot la Goldis.
Dupa un dus scurt am luat busul si am mers spre scoala. Ca de obicei, relaxat, la o trecere cu privirea ziceai ca nu am niciun gand, dar nu era chiar asa.
Dupa scurt timp dup ace am coborit din bus am realizat ca intarzii la Mate si atunci am grabit putin pasul, asa, superficial. Nu aveam niciun chef de ore azi, dar cand am ajuns in clasa, mi-am dat seama ca nu eram singurul. Citeam somnul si dorinta de a fi acasa pe fata fiecarui coleg. Ora de Mate a trecut, incet, dat a trecut… La fizica, ca de obicei, nimic. Plictiseala, povesti, rasete… si urletul profesoarei (“Liniste!!!”) care parca ne implora sa vorbim mai incet pentru ca si ea era obosita, plina de somn, la fel ca noi. Ora asta a trecut repede, ca si nisipul scurs dintr-o clepsidra mica. A urmat Geografia, ‘plictiseala partea a II-a’ iar noi deveneam din ce in ce mai incordati, mai tensionati, mai speriati… aveam si de ce: urmau doua ore care treceau extrem de greu. Orele de Chimie! Aceste doua ore mi s-au parut doua ore de limbi straine, dar pana la final m-am trezit si eu din starea de vacanta. Dupa ce ne-am detensionat cu ora de Romana, o portie de ras, am plecat linistit spre casa… aproape…
In graba de dimineata, nici nu am observat. Cand am iesit de la scoala am vazut cat verde ma inconjoara. Am realizat ca e Primavara, in sfarsit!
2 comentarii:
Multumesc pentru incurajari >:D<
Eu ce sa mai zic de scoala,ca mai am doar 2 luni si-o termin ;))
Stiu sentimentu'! L-am trait acum 4 ani frumosi pe cand incepeam clasa a5a. Mi'e dor de el, de sentiment.
Trimiteți un comentariu