Pentru Mama

I
Dacă citeşti aceste rânduri
Să ştii că sunt doar simple gânduri
Pentru o simplă persoană
Care, liniştit, merită o coroană
Doar pentru că mi-a dat viaţă
Şi m-a învăţat cum să fac faţă
Tuturor relelor din viaţa mea
De la gură şi-a luat doar ca să-mi dea
Să mănânc, să cresc, să mă fac mare
Să nu mă las călcat în picioare
Să trec peste tot ce doare.
Mi-a arătat lumea din alt punct de vedere,
Mi-a fost alături şi mi-a zis: ‘Nu cere
Dacă nu poţi da înapoi!
Ne descurcăm cum ştim doar noi!’
Se vede ca de mine-i pasă,
Doar bunătăţi pune pe masă,
Dar asta nu e tot, îţi zic,
Cuminte m-a crescut de mic
Şi ei orice pot să îi zic
Încerc să nu-i ascund nimic!


II
‘Eşti fericit cu viaţa ta?
Te-a necăjit familia?
Îţi place că mă port aşa?’
Cam astea tot mă întreba
Şi-i răspundeam fără perdea:
Normal că DA! Normal că DA!
Şi de-ar fi alta să-mi aleg n-aş vrea,
Pentru că sigur n-ar putea
Să mă-nţeleagă, să mă ajute,
Să-mi spună vrute şi nevrute,
Să-mi povestească tot, ca tine,
Sigur n-ar face asta bine
Şi-aşa de mult ştiu că n-ar ţine…
Ştiu că n-ar ţine-aşa la mine!


III
Tu în mână mi-ai pus o carte,
M-ai învăţat să-mi fac dreptate
Atunci când trebuie. În toate
Să pun şi dragoste, o parte,
Să nu-mi fie frică de moarte,
Să nu împart ca restu, coate…
Să folosesc cu-nţelepciune
Orice cuvânt, orice acţiune.
Mi-ai oferit doar lucruri bune,
Iar acum nu ştiu ce-ai spune…


IV
Nu tot timpul te-am ascultat,
Dar să ştii că rău nu-mi pare,
Că din greşeli am învăţat:
Mai puternic te face ce nu doare!
Nu tot timpul te-am întrebat
Dacă ce fac e rău sau bine
C-aşa cu viaţa piept am dat
Şi-acuma nu-mi mai e ruşine!


V
Când vine vorba de sentimente
Tu mă iubeşti şi-mi spui mereu
Eu vreau să-ţi scriu pe postamente
[Ce scriu nu vreau să sune a cliché-u]
Că “TE IUBESC”, da’n felul meu…


[Pentru mami, cu drag]

Transă

Eram în bus şi mă uitam pe geam. Era murdar. Vedeam neclar şi deformat, dar vedeam!
Clădirea din faţa mea zâmbea timid cu geamuri sparte. Becurile, câte patru, pâlpâiau neliniştite... maşinile mânjeau cu cauciuc topit şoseaua dinaintea zebrei.
Pietoni zăpăciţi cu capul pe umerii din nori, inconştienţi, se plimbau fără ţintă... zgomote ciudate se prelingeau de pe buzele trecătorilor!
Priviri ascuţite, gesturi necioplite, feţe cu mimici scârbite, haine afurisite, mersuri grăbite...
Zâmbete false, lacrimi pe obraji lipiţi de case, gânduri îndesate-n plase rupte-n colţuri, vorbe degeaba, saluturi în grabă, lumini stranii în ochi mărunţi, riduri pe frunţi, oameni între punţi, gesturi străine, deşerturi în palme şi... munţi.

Mizerie pe jos, pe chipuri şi în minte,
Întrebarea e: minte sau nu minte?
O privire te pătrunde, e fierbinte!
Stare aiurea de panică şi cuie ruginite...

Din Veritasaga citire... III

A 3-a serie cu frânturi din versurile celor de la Veritasaga. E posibil să mai apară şi altele . ;)

1. Ne naştem sănătoşi şi-ncercând să ne vindecăm, devenim bolnavi..

2. Sunt locuri în sufletul meu pe care-am fost nevoit să le-ncui, măcar pentru un moment aş vrea să le pot arăta oricui…

3. Fără să ceri aş vrea să primeşti tot ce meriţi…

4. Doar un moment să vezi prin ochii mei ar fi deajuns..

5. Pot să trăiesc o viaţă de coşmar dacă trăiesc o clipă un vis…

6. Mă văd altul, azi, prin prisma ta.. m-am schimbat eu sau eşti tu altcineva?

7. Lasă valuri să se spargă de mal, nu fii continuarea lor…

8. M-am bucurat de viaţă ca un copil care-a uitat de teme…

9. De-acum încolo lumea se împarte la doi: eu nu mai sunt, tu nu mai eşti, există NOI…

10. Vă las pământul şi o floare, e numai vina voastră dacă moare…

De Dragobete, Iubeşte…

Dorul întreabă de tine
Şi fulgi se-aşează pe mine
Pentru că din nou ninge
Un fulg se topeşte şi se prelinge –
Pe obraz, unde stă sărutarea ta
Tatuată, iar pe pereţii inimii mele
Stau atârnate tablouri şi stele
Cu tine şi încep să fie grele
Pentru că se conturează încet şi ele…
Ca şi noi printre amintiri şi trăiri,
Că povestim şi trăim iubiri,
Avem sentimente aprinse
Şi lumânări roşii stinse
Şi flăcări ce-ncep înauntru să ardă
Şi să topească cea mai mare zăpadă…

Stele galbene pe pereţi albaştri
Întreabă de tine şi de ochii tăi căprui
Care, vorba aia: “fură inima oricui”,
Dar pe a mea ai prins-o în cui
Lângă a ta, nu a ori-si-cui.


Asta e pentru tine, draga mea!

Amintiri trecute şi viitoare...

E duminică şi e seară. E relativ frig afară.
Eu ascult muzică, ca întotdeauna, îmi curăţ o mandarină şi mă gândesc că mâine reîncep faculta. Îmi place gândul ăsta. M-am săturat să stau acasă. Stare de citit nu prea am, doar ocazional; dezordinea din cameră se prelungeşte şi în gândurile mele.
Revenind la parea cu faculta, îmi e dor de mers pe mal, de vorbe aiurea, de râs în ore, de mers în Veneţia, de ieşit pe o bancă la o pungă de pufuleţi când ne zâmbeşte Soarele în faţă, de ieşit afară la o gură de aer proaspat, o glumă şi o ţigară [chiar dacă nu fumez...], de plecat de la Sport, de discutat şi de comunicat până la Podgo... , de spus glume în reluare, de ieşit la un biliard, de băut „apă cu bilă”, de mers prin spate... , de băut o cafă cu un leu, de aşteptat pe unu – altu, de mers la Xerox, de voi, mă, de voi!

Îmcă e duminică. Încă e seară. Încă e frig afară...
Eu îmi mai desfac o mandarină şi mă gândesc la ce se va putea întâmpla de mâine încolo... oare vom mai face acele lucruri? Oare va fi mai OK?
Încă nu pot să-mi răspund. Rămâne de văzut...

Verbe

Ştii?
Toţi avem defecte
Şi toţi avem calităţi.
Toţi avem secrete,
Toţi facem răutăţi.

Vezi?
Cum facem răul,
Aşa facem şi binele;
Faptele caritabile,
Dar şi crimele…

Simţi?
Tu te schimbi
Pe zi ce trece
Şi azi ce e unu –
Mâine, cu un zero-i zece…

Ai?
Puterea de decizie:
Să coşi o rană
Sau să faci o incizie
Ori să lipeşti o pană…

Poţi?
Să pierzi sau să câştigi,
Să renunţi sau să învingi,
Să treci peste, să treci prin,
Oricum, sus e, încă, un cer senin…

Din Veritasaga citire... II

Acum vine seria a 2-a din "citatele" VeritaSaga. Enjoy ;)

1. De multe ori mi-e frică, am senzaţia că totul pică.. şi nu găsesc nicio soluţie. Îmi închid ochii şi-mi spun: eşecul nu intră în discuţie…

2. Am învăţat că uiţi adevărul dacă tot minţi, că totul se reduce la ce simţi…

3. Chiar dacă toate merg doar înainte, hai să stăm puţin, să bem ceva, să-mi spui ce-ai mai făcut, să facem câţiva paşi înapoi spre ziua-n care ne-am născut…

4. E simplu: dacă nu simţi, nu doare. Cine nu trăieşte, nu moare…

5. Nu uita că viaţa-i muzică, n-alege să fii surd…

6. Schimbă-te, opreşte-te când ajungi să te-ntrebi oare ce se-ntâmplă cu tine?

7. Învaţă să poţi să faci paşi cu vântul în faţă, unde sunt ziduri să vezi porţi…

8. Întâmpini greutăţi mereu… uită-te-n jur şi-o să vezi multe mâini sus şi-o s-auzi: şi eu!

9. Am aflat că nu e prea rău să nu fii om, să fii prea om e crima…

10. Aşa a picurat unpic de negru în esenţa mea pentru că ceilalţi nu dădeau doi bani pe decenţa mea…

Bullshit şi Filosofie

Ai trăit vreo prietenie de moment?
Doua luni şi ceva când eraţi de ciment!
Credeai că nimeni nu vă poate despărţi,
Dar unul din voi a început a vă împărţi?

Ai trăit cu sentimentul ăla pur
De prietenie lungă, şnur!?
Credeai că o să ajungeţi la munte şi la mare,
Dar unuia nu îi mai surâde ideea, se pare.

Ai stat nopţi cu el pe mess?
Vorbind bullshit, la un ness
Şi vi se părea că timpul zboară,
Dar sentimentul unuia a-nceput să moară…

Aţi dezbătut fel de fel de teme?
Aţi desfăcut cutii de filosofii?
Aţi făcut planuri şi scheme?
Aţi avut chef de vorbit doar prostii?

Eu da. Da da. Am păţit.
Am stat, am dezbătut şi trăit,
Am învăţat cu el să trec prin,
Să nu trec peste, că e chin!

Nu înţeleg, frate, de ce taci?
De ce doar asculţi când tre’ să spui,
Când trebuie să dai cu pumnu’n masă
Şi să pui piciorul în prag! Dar lasă…

E alegerea ta. Tu decizi
Pe cine sacrifici, pe cine ucizi.
Cu cine vrei să treci mai departe
Şi aştepţi să mai extragi o carte.

Sper să fie din cele potrivite,
Care să te-aprecieze şi să te merite.
Să vorbiţi mai mult şi să fie bine;
Mai mult şi mai bine, decât cu mine!

“…la fel de multe prietenii ce vor dispărea ca un miraj,
Dar la fel de multe ce vor rămâne pe viaţă, exact ca un tatuaj!’
By: In Extremis – Tragem de timp

1 + 1 = Noi

Era 15:46 şi mă gândeam la doi,
Ce se va-ntâmpla, vom fi iar ‘noi’?
Mi-am scos balanţa şi am şters-o de amintiri
Şi de praf. M-am aşezat între talere-argintii
Şi-am analizat: oare te plac? Oare te pot avea?
Oare te vreau? Vom fi împreună cândva?
Şi pe rând am primit răspuns.
Răspunsul ce stătea ascuns
Printre nori goi
Şi aşternuturi moi
Şi, mai ieri - unu plus unu egal cu doi
Azi - Unu plus unu egal Unu. Egal noi!

Azi-dimineaţă m-am gândit la tine
Şi mă-ntrebam: oare e bine?
Şi-atunci mi-am răspuns:
Când patul mi-am împachetat
Şi amintirile din el în buzunar le-am aranjat
Şi am ieşit să bântui pe stradă,
Aerul proaspăt mi-a făcut inima să ardă
Şi gândurile uşor, uşor să-mi cadă,
Iar oamenii au început să vadă,
Să mă vadă că zâmbesc
Şi atunci am ştiut că trăiesc,
Că am ajuns zâmbete să le cerşesc
Şi semne de întrebare, fără să vorbesc…

Şi pentru toată faza, să ştii că-i vina ta,
Dar nu te condamn sau ceva,
Mă bucur că s-a întâmplat, draga mea!

"...Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic"

Azi mă gândeam, om fiind, ce aş putea învăţa de la natură şi am ajuns la următoarele concluzii:

De la:
Câine – învaţă să ierţi repede
Peşte – învaţă să uiţi repede
Pisică – învaţă să ceri când ai nevoie de ceva
Melc – învaţă să nu grăbeşti lucrurile
Porumbel – învaţă să fii liber

Piatră – învaţă să rămâi puternic în timp
Apă – învaţă să te modelezi după fiecare situaţie
Copac – învaţă să rămâi cu picioarele pe pământ când ai capul în nori
Soare – învaţă să apari pe strada cuiva când are nevoie de lumină
Lună – învaţă să asculţi şi să observi
Foc – învaţă că singur (fără oxigen), nu poţi să fii tu însuţi
Hârtie – învaţă să îţi tatuezi gândurile şi sentimentele pe corp

Dacă aţi învăţat şi voi ceva de la natură, sunt interesat de concluziile voastre :)