vineri, 4 martie 2011

Transă

Eram în bus şi mă uitam pe geam. Era murdar. Vedeam neclar şi deformat, dar vedeam!
Clădirea din faţa mea zâmbea timid cu geamuri sparte. Becurile, câte patru, pâlpâiau neliniştite... maşinile mânjeau cu cauciuc topit şoseaua dinaintea zebrei.
Pietoni zăpăciţi cu capul pe umerii din nori, inconştienţi, se plimbau fără ţintă... zgomote ciudate se prelingeau de pe buzele trecătorilor!
Priviri ascuţite, gesturi necioplite, feţe cu mimici scârbite, haine afurisite, mersuri grăbite...
Zâmbete false, lacrimi pe obraji lipiţi de case, gânduri îndesate-n plase rupte-n colţuri, vorbe degeaba, saluturi în grabă, lumini stranii în ochi mărunţi, riduri pe frunţi, oameni între punţi, gesturi străine, deşerturi în palme şi... munţi.

Mizerie pe jos, pe chipuri şi în minte,
Întrebarea e: minte sau nu minte?
O privire te pătrunde, e fierbinte!
Stare aiurea de panică şi cuie ruginite...

2 comentarii:

mik3l@ spunea...

foarte tare asta .... ai descris foarte bine bucurestiul si oamenii ce traiesc in el ... foarte tristi si saturati de viata asta amara

Addicted to kryptonite spunea...

imi pace, imi place
uite, vezi, ultima strofa deja o am la sts, pe mess