Pentru Mama

I
Dacă citeşti aceste rânduri
Să ştii că sunt doar simple gânduri
Pentru o simplă persoană
Care, liniştit, merită o coroană
Doar pentru că mi-a dat viaţă
Şi m-a învăţat cum să fac faţă
Tuturor relelor din viaţa mea
De la gură şi-a luat doar ca să-mi dea
Să mănânc, să cresc, să mă fac mare
Să nu mă las călcat în picioare
Să trec peste tot ce doare.
Mi-a arătat lumea din alt punct de vedere,
Mi-a fost alături şi mi-a zis: ‘Nu cere
Dacă nu poţi da înapoi!
Ne descurcăm cum ştim doar noi!’
Se vede ca de mine-i pasă,
Doar bunătăţi pune pe masă,
Dar asta nu e tot, îţi zic,
Cuminte m-a crescut de mic
Şi ei orice pot să îi zic
Încerc să nu-i ascund nimic!


II
‘Eşti fericit cu viaţa ta?
Te-a necăjit familia?
Îţi place că mă port aşa?’
Cam astea tot mă întreba
Şi-i răspundeam fără perdea:
Normal că DA! Normal că DA!
Şi de-ar fi alta să-mi aleg n-aş vrea,
Pentru că sigur n-ar putea
Să mă-nţeleagă, să mă ajute,
Să-mi spună vrute şi nevrute,
Să-mi povestească tot, ca tine,
Sigur n-ar face asta bine
Şi-aşa de mult ştiu că n-ar ţine…
Ştiu că n-ar ţine-aşa la mine!


III
Tu în mână mi-ai pus o carte,
M-ai învăţat să-mi fac dreptate
Atunci când trebuie. În toate
Să pun şi dragoste, o parte,
Să nu-mi fie frică de moarte,
Să nu împart ca restu, coate…
Să folosesc cu-nţelepciune
Orice cuvânt, orice acţiune.
Mi-ai oferit doar lucruri bune,
Iar acum nu ştiu ce-ai spune…


IV
Nu tot timpul te-am ascultat,
Dar să ştii că rău nu-mi pare,
Că din greşeli am învăţat:
Mai puternic te face ce nu doare!
Nu tot timpul te-am întrebat
Dacă ce fac e rău sau bine
C-aşa cu viaţa piept am dat
Şi-acuma nu-mi mai e ruşine!


V
Când vine vorba de sentimente
Tu mă iubeşti şi-mi spui mereu
Eu vreau să-ţi scriu pe postamente
[Ce scriu nu vreau să sune a cliché-u]
Că “TE IUBESC”, da’n felul meu…


[Pentru mami, cu drag]