vineri, 22 iulie 2011

Furtună şi trandafiri


Iar plouă
Cu lacrimi de petale de trandafir
Şi rouă.
Am încetat să mă mai mir...

Vine-un nor,
Dar nu vă pasă vouă,
Nici că îmi e dor.
Nu-i o veste nouă...

Din senin
Faci paşi către mine,
Vii uşor şi lin
Nu mă pot abţine...

Îţi sărut
Fruntea şi fina-ţi mână.
Cât albul mut
Stă tatuat pe Lună...

Hai furtuno –
Te potolesc şi mă schimb...
Tu, nebuno,
Diavol mic cu nimb...

3 comentarii:

Anonim spunea...

Si-as vrea sa m-arunc in cuvintele tale, sa-ti descopar intelesuri aparte. As vrea sa disec fiecare fraza, sa seman fiecare floare, sa culeg fiecare mister si sa-l inteleg. De fapt, oricum inteleg ce vreau eu, numai ca, as prefera ca ceea ce inteleg sa coincida cu ce vrei sa transmiti.
(tot Eu)

Just me spunea...

asta e una din poezii care m-a prins in vraja ei ... pot spune ca ma regasesc in ea si parca imi mangaie sufletul ... mi-ar placea ce imi pot da seama ce ai vrut sa transmiti dar tot ceea ce simt eu voi crede pentru ca mi se pare geniala si cum am mai spus se potriveste prea bine pentru situatia in care ma aflu ... scri poezii care ating fiecare cititor in parte, una mai multi, altele mai putine, dar asta e una care m-a facut sa zambesc mai mult

Criss spunea...

multumesc pentru comentarii si apreciez amprentele ce le lasati pe aici! :D

si da... tre' sa apara subiectivitatea, altfel am fii ca la scoala ... eu nu va dau comentarii ale criticilor cu ce cred ei despre ce scriu eu si sa va pun sa simtiti la fel! :))