Ţi-am cerut să-mi răpsunzi la o întrebare.
N-ai vrut.
Poate când vei avea bunăvoinţa asta,
Nu vor mai fii aici urechi care să te asculte,
Minte, inimă care să te înţeleagă,
Ochi care să te aprecieze,
Degete care să te caute,
Cuvinte care să te mângâie...
Priviri care să te soarbă,
Nu-mi vei mai simţi prezenţa,
Nu vor mai fii paşi care să te urmărească.
Te vei simţi singură iar,
Jumătate de măsură,
Buze triste,
Ochi scufundaţi,
Mâini nepereche,
Inimă ciobită,
Obraji pătaţi,
Gânduri necolorate,
Gol,
Vid,
Nimic...
Amintiri pe post de cină,
Ai vina tatuată pe gleznă,
Uitarea ca cel mai aprig duşman,
Umbre sumbre dansănd la apus,
Lacrimi inutile şi destul de tardive
...
Dar nu uita,
Încă sunt aici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu