Cutia Pandorei

Azi mă simt ciudat. În seara asta, mai exact... mă înţelegi? Nu cred. Slabe şanse, pentru că nu pari genul de persoană care să se îngrijoreze pentru mine. Nu te condamn. Nu! Şi ştii de ce? Pentru că, uneori, nici eu nu mă întreb „şi acum ce fac?”, „de ce am făcut asta?”, „ce se întâmplă cu mine acum?”...

Azi iar sunt pierdut. Iar m-am pierdut. Iar m-ai piedut, poate.
Sunt in abisul clipei cu multe semne de întrebare şi nu are nimeni un ciocan să le îndrept. Poate nu vrea nimeni să mi-l împrumute pentru câteva momente, dar, dacă mă urc acum pe gânduri să vorbesc cu mine, cred ca nici nu aş avea nevoie de ajutorul tău. cred că faci bine când stai deoparte şi mă laşi să mă descurc. Poate aşa mă maturizez. Da...poate.
Sau amalgamul ăsta de fum, amintiri, ceaţă şi sentimente face parte din planul tău de a mă readuce la mine? La „vechiul eu”? E vreun mesaj de-al tău, ascuns în papirusuri antice? Ai tu harta comorii ascunse unde X marchează locul? Asta ar fi furmos, crede-mă. Scenariile din mintea mea se joacă, se modelează, încep să se contopească cu mine.
Când ajung la X, ştii ce aş vrea să găsesc? Un cufăr nu prea mare în care să îmi aflu visele, idealurile, cărările şi drumul meu. În care să fie o hârtie îngălbenită de timp pe care să fie măzgălit răspunsul întrebării din copilărie: „ce vrei sa te faci când o să fii mare?”

Azi mă simt ca un păcătos care ştie ce pedeapsă îl aşteaptă... Azi mă mai simt un vas de lut, încă nears, neîntărit ce aşteaptă să fie pictat... Azi mai simt că nu ştiu nimic, nu pot ce vreau, nu am ce merit, nu merit ce am, nu ştiu ce vreau, nu vreau ce pot, nu fac ce ştiu...

Deocamdată ăsta-s eu.

Plus şi Minus

Când cerul plânge cu lacrimi îngheţate,
Tu îţi plângi mama, cu tatăl tău în spate.
Când cerul plânge cu lacrimi îngheţate,
Tu Îl întrebi pe Dumnezeu: de ce-acum toate?

Când lacrimile de pe-obrazul tău
Le-a topit pe alea îngheţate,
Să ştii c-aşa a fost să fie,
Că uneori avem mâinile legate…

Când te întrebi: De ce eu? De ce acum?
Să ştii că toţi avem un drum
Şi că ea are-acum altă cărare
Şi tu nu tre’ să plângi, tre’ să fii tare!

Ţin minte sâmbăta cu vânt tăios,
Când mergeam toţi cu capu-n jos,
Te-am luat în braţe şi ţi-am spus:
Lasă, se-ntâmplă. Fruntea sus!

Ţin minte când mi-ai mulţumit
Şi ţi-am zis că nu trebuie,
Că şi de-aia sunt prietenii:
Plângem şi râdem deodată
Când suntem toţi laolaltă,
La bine şi la greu, ţi-am spus,
Împreună la minus şi la plus,
Când gura, pur şi simplu, nu ne tace
Şi când cuvinte nu rămân de spus…

Aştept, de unele lucruri să-ţi dai seama
Şi cu iubire să-nlocuieşti durerea şi teama.
De struguri, nuci şi prune să-ţi aduci aminte
Cu zâmbetul pe buze şi în minte!


[Pentru Paula, cu drag...]

Stropi de dor

Mi-a fost dor de o iubire,
Mi-a fost dor de un sărut
Şi acum că le-am primit,
Ce-aş putea cere mai mult?

Mi-a fost dor de tine, dragă,
De ‘amorul meu de plumb’,
Dar nu greu, ca la Bacovia,
Ci ca boabe de porumb.

Mi-a fost dor de doi, de noi –
Ca de o îmbrăţişare;
Şi de clipele-alea moi –
Ca de a noastră cărare…

Azi simt. Azi ştiu. Azi văd

Azi simt că nu sunt eu
Nici nu ştiu dacă vreau să fiu.
Azi mă simt ceva mai viu,
Ca ieri…

Am o ciocolată-n faţă şi mă gândesc dacă o-ncep,
Am un gând în minte şi mă gândesc… să îl urmez?
Am o bucată de hârtie şi mă întreb… te creionez?
Azi nu mai sunt şi nu gândesc ca ieri…

Văd stele verzi şi le ascult şi îmi place ce-aud
De ceva vreme am învăţat să nu mai fiu un surd,
De mic copil ştiu să iubesc şi să vorbesc ca-un mut
Şi-aud culori, citesc imagini şi văd sunete-n vid…

Câte-o-dată scuip acid
Să vă divid
Să mă văd devenind –
Un alt om, un alt eu…
Câteodată sunt străin
Faţă de mine,
Faţă de el, faţă de ea, faţă de tine,
Iar când te am în faţă,
Nu ştiu cum să acţionez…
Dar tot eu vă regenerez
Şi-mi pare rău de unele momente
Când vă fac să suferiţi, probleme existente!
De ceva vreme
Ar trebui să mă apuc de teme,
Să reînvăţ să scriu, să cânt şi să dansez pe rime
Şi să te observ, să văd dacă-ţi convine…

Azi ştiu că nu sunt eu,
Poate mi s-a-ntâmplat mereu,
Dar nu am observat venind
Nicio pată
Cum, de multe ori, nu observ nicio fată
Ce vrea să fiu al ei, să fie-a mea,
Dar ştiu că dacă nu o văd
Şi n-o observ, înseamnă că nu tre’ să fiu…

Azi văd că nu sunt eu
Şi ştiu că nu mai vreau să fiu
Şi-mi place că mă simt mai viu,
Ca ieri…

Consecinţe

Afară e un aer murdar, nu că-i curat
Şi tu, se poate observa, că nu m-ai uitat…
Afară e un aer murdar, dar e ciudat
Să stau, să-mi amintesc că înca n-am plecat…

Şi-mi amintesc de nopţile de mai,
De serile în care prea încet te calmai
Şi nu mă sărutai, dar tot nu mă uitai
Nu doar pentru că nu ştiam să cânt la nai….

Şi-mi pot da seama-n fine
Că-n clipele senine
Se pierdeau momentele sublime
Când nu eram nici eu, nici tu… nici nime’

Încă afară e aerul ciudat
Ce-l trag adânc în piept
Şi mă gândesc că tu nu m-ai uitat…
Să ştii că poate-am să încep să te aştept…

Din Veritasaga citire... I

Vreau să vă împărtăşesc versurile unei trupe mari, dar, din păcate, nu atat de cunoscute şi apreciate pe cât merita... Veritasaga (nu se-ascultă, se simte...)
Sper să vă placă. Pentru mine sunt ca vorbele unui maestru, a unui iniţiat, a unui mare părinte spiritual... eu aşa le simt. :)
[asta e prima serie şi vor mai urma două, ca de obicei :)) (trilogie) ]

1. Fericirea-i o bancnotă mare – unii-o primesc şi uită să mai dea restul…

2.Unele vorbe se aud şi după ce taci…

3. Îţi dau ţie calităţile ca să elimini defectele…

4. Ca să te-ajut îţi dau ţie întunericul şi torţa mea, slăbiciunea şi forţa mea…

5. Lasă sabia jos, n-o să vindeci cu ea o inimă ruptă. S-ar putea să te mire dar dragostea nu-i o luptă…

6. Multe-au mai rămas de spus, şi-o să le spun… nu trece-o zi fără să am pretenţia să fiu mai bun, încerc să nu-mi doresc să mă răzbun…

7. Odată intuită lecţia parcă priveşti cu greutate orice răutate a celor din jur…

8. Şi.. n-am timp de regrete…

9. Din viaţa Pământului eu câteva secunde trăiesc, aşa c-aleg să spun ce am de spus… şi să zâmbesc …

10. Am nevoie de dragoste cum are deşertul de apă..

Definiţii şi.... atât III

După cum am spus şi după cum urmează, aceasta e ultima parte a trilogiei "Definiţii..."
Ultima şansă. profitaţi de ea ;)

1. Anotimp
2. Apă
3. Foc
4. Evoluţie
5. Soare
6. Luna
7. Cuvânt
8. Tăcere
9. Carte
10. Iubit/ă

Mulţumesc celor care s-au implicat activ în ce am făcut eu aici. Apreciez!

Confesiuni aniversare

Azi-dimineaţă m-am gândit la ce fac eu aici... pe blogul meu. La ce vă expun, ce vă anunţ, ce vă ofer...
Fiecare postare are în ea o poveste. Fiecare poezie e dedicată conştient sau inconştient (din partea mea) pentru cineva. Câteodată, povestea din spatele postării e mai lungă sau mai scurta, mai intensă sau mai lejeră...
Fiecare fiinţă care se regăseşte în ceea ce scriu e, pentru mine, o ţintă marcată, un scop atins.
Chiar fiecare cuvânt are mai mult de spus decât povestea în sine. Fiecare literă are mai mult de povestit decât cuvântul...

Câteodată stau şi mă întreb: oare intră cineva să citească ce scriu eu aici? Oare e cineva interesat de ce fac eu aici? Dă cineva doi bani pe sentimentele, stările, emoţiile mele expuse aici? ... şi câteodată primesc răspuns. Da! Îl primesc... e în comentariile care-mi sunt lăsate. În momentele alea simt că nu scriu degeaba. Văd că cineva a dat click pe linkul meu. Şi asta mă bucură.

De multe ori mi se întâmplă să mă gândesc la faptul că e posibil să fiu înţeles greşit. Că e posibil să fiu interpretat greşit... Asta mă nelinişteşte. Dar, uneori mi se întâmplă să scriu, iar după ce citesc să mă mir pe ce am scris... Câteodată simt că nu eu am scris ce citiţi aici. Asta mi se întâmplă în cazul poeziilor :)! În celelalte cazuri, nu ezitaţi să mă întrebaţi în caz că aveţi nelămuriri.

Celor care mă citiţi şi vă şi lăsaţi amprenta lângă a mea, vă mulţumesc frumos şi mă înclin în faţa voastră, prieteneşte!

Apropo, cu asta împlinesc 100 de postări. :)

Război greşit

Când aerul rece îmi străpunge faţa
Aşa cum căldura străpunge gheaţa,
Ar trebui să-mi caut un scut,
Şi un coif, să pot mai uşor ca să lupt…

Când sângele îmi îngheaţă în vene
Şi lacrimile îmi curg şiroind printre gene,
Atunci ar trebui să învăţ să zâmbesc,
Poate doar aşa pot să te încălzesc…

Când ochii plini de ură-ţi sunt îndreptaţi înspre mine
Şi gândurile-ţi – mii de suliţe pornesc dinspre tine,
Ar fi plăcut să-nchid ochii şi să aştept o clipă,
Poate te răzgândeşti… şi-nţelegi că ţi-e frică…

Ţi-e frică să nu aflu ceva despre tine,
Aşa ai fi prea vulnerabil, ştii bine.
În amintiri, poveşti şi vorbe în vânt
Pot găsi puncte slabe, ca citite în gând.

Încerci să-ţi alegi cu-atenţie cuvinte,
Să nu faci greşeala de mai înainte,
Dar dacă faci asta îţi spun că nu mă cunoşti.
Hai să-ngropăm securea şi să uităm de oşti…

În adâncul tău ştii că nu îmi vrei răul,
Nici groapa cu lei, nici ştreangul, nici hăul,
Aşa că hai să dăm mâna, s-o luăm de la început,
Să-ncepem de la zero, deci: Hai, salut! :)

Definiţii şi.... atât II

Un alt set de cuvinte ce aşteaptă să fie definite :)

1. echilibru
2. perfecţiune
3. poezie
4. natură
5. om
6. calitate
7. defect
8. timp
9. ploaie
10. ceaţă

Definiţii şi.... atât I

M-am gândit la încă o serie(posibil trilogie) de postări interactive, să le zic aşa... De data asta aş vrea de la voi să definiţi câte o serie de cuvinte. Mă interesează orice vreţi să îmi spuneţi. :)

1. mama
2. tata
3. eu (definiţia dată de tine pentru/despre tine)
4. rai
5. iad
6. Dumnezeu
7. muzică
8. culoare
9. iubire
10. prieten

Hai să... comunicăm :)

Ai simţit vreodată că ai în faţă o persoană căreia să-i poţi spune tot? Şi când zic “tot”, la tot ma refer. La orice.

Pot să îmi cataloghez persoanele apropiate în 3:
-cei care mă vor alături la nevoie, la suferinţă gen: vi pe afară că trebuie să îţi povestesc ceva? / hai afară la o ţigară (deşi eu nu fumez) / ai să-mi dai 10 lei? Etc.
-cei care sunt cu mine orice ar fi. Îmi place să le numers persoanele cu care vorbesc 2 ore la telefon şi după ce inched îmi dau seama că încă zâmbesc, deşi nu imi prea aduc aminte despre ce am vorbit sau cele cu care rămân pe mess până la 2-3 noaptea şi a 2-a zi pot sintetiza toata conversaţia într-o frază. Uite, asta mă bucură. Sincer!
-cei care mă consideră amic de glume sau distracţie. Această categorie e ok. Câteodată ai nevoie de aşa ceva, dar cu ei, totul se rezumă la atât. Glume şi distracţie. Pe când, câteodată ai nevoie şi de o perioadă mai serioasă, să spunem aşa.

Ţin minte când mi-ai spus: “unde dracu ai fost până acum?” sau când mi-ai spus pentru prima dată “frate” continuând cu “ăla e un drept meritat”, mai ţii minte? Sigur că da. Eşti atent la detalii. Asta îmi place.
Oare o să epuizăm vreodată subiectele de discuţie? O să stăm vreodată aşa, pur şi simplu să ne întrebăm reciproc: nu mai ai ceva de zis? Că mă plictisesc.
Nu cred că o să mă satur să răspund întreborilor tale, sincer. Şi asta e de bine! Atâta timp cât vei avea o întrebare de pus, poţi fi sigur că voi avea un răspuns de dat!

După fiecare postare de genul ăsta prefer să pun un ~va urma~ pentru că, aparent, atunci când tigrul se întâlneşte cu lupul alb.... [te las să descifrezi continuarea] :)

10 reguli de netichetă

Aş începe prin a vă spune că am găsit rândurile de mai jos pe alt blog => nu îmi aparţin. ( http://blogdevamaveche.blogspot.com ) Mie mi-a plăcut mult. Sper să vă placă şi vouă!


Aşa cum există un cod al bunelor maniere în viaţa reală, există şi unul al internetului: neticheta. În ambele cazuri, este bine să le cunoaştem, pentru a putea interacţiona civilizat cu cei din jur. Sintagma "e pe internet deci nu contează" este nu doar eronată, ci dovedeşte şi o completă lipsă de consideraţie pentru interlocutorii noştri.

1. Nu folosi niciodată fonturi speciale, culori, bold, italic, litere prea mari sau prea mici, decât dacă vrei să subliniezi un anume cuvânt. E posibil ca nu toată lumea să aprecieze pasiunea ta pentru roz, portocaliu, violet, curcubeu şi altele. Aminteşte-ţi că aproape toate aplicaţiile de mesagerie (instant sau nu) îţi permit să vizualizezi ceea ce scrii sau ţi se scrie aşa cum doreşti tu, fără să obligi şi interlocutorul să îţi suporte preferinţele.
2. Începe întotdeauna conversaţiile cu un salut. Este la fel de nepoliticos ca şi în viaţa reală să faci altfel.
3. Nu scrie niciodată cu majuscule, iar dacă întâmplător ai lucrat într-o aplicaţie care cerea folosirea lor şi treci imediat la fereastra de chat, cere-ţi scuze. În codul internetului, când scrii cu majuscule înseamnă că ţipi sau te răsteşti la cineva. În plus, este foarte obositor pentru ochii celui care citeşte.
4. Foloseşte, pe cât posibil, cuvinte întregi. Nimeni nu este obligat să îşi piardă vremea încercând să înţeleagă ce ai vrut tu să spui şi nu toţi utilizatorii sunt familiarizaţi cu acronimele specifice internetului. Aşa cum am mai zis, vorbirea şi scrierea corectă chiar şi pe internet sunt o dovadă de respect pentru partenerul tău de discuţie.
5. Nu da buzz. Este ca şi cum ai intra peste om în casă fără să baţi la uşă şi fără să ceri voie. Dacă cineva nu îţi răspunde imediat, înseamnă că are altceva de făcut sau pur şi simplu nu are chef să discute cu tine. Un buzz nu va face decât să înrăutăţească situaţia şi cel mai probabil vei ajunge pe lista "neagră" a cunoscuţilor tăi. În nici un caz nu deranja o persoană care are la status "busy" decât în cazul în care este efectiv o urgenţă, sau ştii sigur că restricţia impusă nu ţi se aplică şi ţie.
6. Nu trimite mass-uri decât dacă este vorba de ceva cu adevărat foarte important, cum ar fi anunţuri de care cei din lista ta ar putea fi interesaţi (asta dacă desigur îi cunoşti pe toţi; dacă nu îi cunoşti sari peste punctul ăsta şi treci la punctul 7) sau S.O.S.-uri (donare de sânge, căutare de medicamente, calamitate naturală în curs de desfăşurare, invazie de balauri sălbatici etc). În rest, nimeni nu e interesat că tu cauţi filme noi, muzică nouă, parteneri de vacanţă (asta mi se pare chiar patetic, a propos, fă-ţi o viaţă, fă-ţi prieteni reali, cei imaginari sigur nu pot merge cu tine la ski, lasă calculatorul şi ieşi pe afară, încă mai ai o şansa). În cazul în care ai totuşi zilnic ceva important de comunicat populaţiei, fă un grup separat doar cu cei despre care ştii sigur că vor fi interesaţi de mesajul tău. Nu îi deranja inutil şi pe alţii.
7. Fă curat periodic în lista de messenger. Este caraghios să ai sute de oameni adăugaţi ca "prieteni" şi să nu cunoşti în realitate decât 3-4 dintre ei, să nu îţi mai aminteşti de unde ai id-urile şi cine e în spatele lor. Faptul că ai o lista interminabilă nu te transformă într-o persoană populară, ci doar în una care are mare nevoie să facă ce am zis la finalul punctului 6.
8. Nu cere celor din lista ta să îşi schimbe avatarul/statusul doar pentru că aşa ai tu chef sau pentru că nu îţi place ce afişează ei. Este pur şi simplu nepoliticos. Nu este problema ta. Nici ei nu vin la tine acasă să îţi spună cum să te îmbraci, ce să mănânci, cum să mobilezi.
9. Când eşti pe un forum sau pe un chat public, foloseşte întotdeauna un limbaj civilizat şi mai ales nu te lua la ceartă cu nimeni, nu aduce injurii, nu fi neanderthalian. Nu în ultimul rând, mare atenţie la gramatică. Citeşte cu atenţie mesajul înainte de a-l publica, pentru că va fi vizualizat de multe persoane, cărora le va fi greu să îţi înţeleagă postarea dacă nu este scrisă corect.
10. Alege-ţi cu grijă cuvintele, tonul, atitudinea când vorbeşti cu persoane necunoscute ţie. Felul în care relationezi şi te comporţi în lumea virtuală este tot un soi de carte de vizită.

În general, aminteşte-ţi că regulile din spaţiul virtual sunt cam aceleaşi ca şi în spaţiul real.

Vrei să povestim?

Azi stam şi mă gândeam cum aş putea să te ajut,
Cum să fac, ce să fac să fie ceva mai mult,
Aş vrea să fiu persoana care te-ajută să treci peste,
Să pictăm amintiri pe suflet, ca desenele rupestre.

Azi stam şi mă gândeam cum să-ţi arăt ca să vezi
Acel pom, acel nuc înalt, trebuie doar să crezi
Că poate fi metamorfozat într-o singură persoană
Care, pur şi simplu, nu te minte şi nu te doboară.

Azi stam şi mă gândeam cum să te fac să mai crezi,
Să simţi, să ştii, să-ţi dai seama că poţi să visezi
Să ai, să vrei, să poţi menţine o prietenie
Şi câteodată doar să ne-afundăm în reverie…

Azi stam şi mă gândeam cum e să fii în pielea ta,
Câteodată doar să stai şi să nu zici nimica,
Câteodată să asculţi şi atât! Nimic mai mult,
Să nu pomeneşti nimic de ce s-a-ntâmplat demult.

Azi stam şi mă gândeam că trebuie să te ascult,
Să te accept aşa cum eşti, să nu incerc să-ţi cer prea mult,
Să mă mulţumesc cu cât îmi oferi, câteodată –
Poate asta-i reţeta unei prietenii de durată.

Stele, zori şi bucurie

Simt cum se aşează peste pleoape
Nisip de stele,
E din aproape în aproape
Sau doar visele mele…

Simt cum îmi uşurează viaţa
Praful de zori,
Adorm şi eu de dimineaţa,
Te las… te las să zbori…

Simt cum mă ridic uşor
Pulbere de bucurie,
Am uitat cum să cobor
Şi-aştept clipa ce va să vie…