Cutia Pandorei

Azi mă simt ciudat. În seara asta, mai exact... mă înţelegi? Nu cred. Slabe şanse, pentru că nu pari genul de persoană care să se îngrijoreze pentru mine. Nu te condamn. Nu! Şi ştii de ce? Pentru că, uneori, nici eu nu mă întreb „şi acum ce fac?”, „de ce am făcut asta?”, „ce se întâmplă cu mine acum?”...

Azi iar sunt pierdut. Iar m-am pierdut. Iar m-ai piedut, poate.
Sunt in abisul clipei cu multe semne de întrebare şi nu are nimeni un ciocan să le îndrept. Poate nu vrea nimeni să mi-l împrumute pentru câteva momente, dar, dacă mă urc acum pe gânduri să vorbesc cu mine, cred ca nici nu aş avea nevoie de ajutorul tău. cred că faci bine când stai deoparte şi mă laşi să mă descurc. Poate aşa mă maturizez. Da...poate.
Sau amalgamul ăsta de fum, amintiri, ceaţă şi sentimente face parte din planul tău de a mă readuce la mine? La „vechiul eu”? E vreun mesaj de-al tău, ascuns în papirusuri antice? Ai tu harta comorii ascunse unde X marchează locul? Asta ar fi furmos, crede-mă. Scenariile din mintea mea se joacă, se modelează, încep să se contopească cu mine.
Când ajung la X, ştii ce aş vrea să găsesc? Un cufăr nu prea mare în care să îmi aflu visele, idealurile, cărările şi drumul meu. În care să fie o hârtie îngălbenită de timp pe care să fie măzgălit răspunsul întrebării din copilărie: „ce vrei sa te faci când o să fii mare?”

Azi mă simt ca un păcătos care ştie ce pedeapsă îl aşteaptă... Azi mă mai simt un vas de lut, încă nears, neîntărit ce aşteaptă să fie pictat... Azi mai simt că nu ştiu nimic, nu pot ce vreau, nu am ce merit, nu merit ce am, nu ştiu ce vreau, nu vreau ce pot, nu fac ce ştiu...

Deocamdată ăsta-s eu.

Plus şi Minus

Când cerul plânge cu lacrimi îngheţate,
Tu îţi plângi mama, cu tatăl tău în spate.
Când cerul plânge cu lacrimi îngheţate,
Tu Îl întrebi pe Dumnezeu: de ce-acum toate?

Când lacrimile de pe-obrazul tău
Le-a topit pe alea îngheţate,
Să ştii c-aşa a fost să fie,
Că uneori avem mâinile legate…

Când te întrebi: De ce eu? De ce acum?
Să ştii că toţi avem un drum
Şi că ea are-acum altă cărare
Şi tu nu tre’ să plângi, tre’ să fii tare!

Ţin minte sâmbăta cu vânt tăios,
Când mergeam toţi cu capu-n jos,
Te-am luat în braţe şi ţi-am spus:
Lasă, se-ntâmplă. Fruntea sus!

Ţin minte când mi-ai mulţumit
Şi ţi-am zis că nu trebuie,
Că şi de-aia sunt prietenii:
Plângem şi râdem deodată
Când suntem toţi laolaltă,
La bine şi la greu, ţi-am spus,
Împreună la minus şi la plus,
Când gura, pur şi simplu, nu ne tace
Şi când cuvinte nu rămân de spus…

Aştept, de unele lucruri să-ţi dai seama
Şi cu iubire să-nlocuieşti durerea şi teama.
De struguri, nuci şi prune să-ţi aduci aminte
Cu zâmbetul pe buze şi în minte!


[Pentru Paula, cu drag...]

Stropi de dor

Mi-a fost dor de o iubire,
Mi-a fost dor de un sărut
Şi acum că le-am primit,
Ce-aş putea cere mai mult?

Mi-a fost dor de tine, dragă,
De ‘amorul meu de plumb’,
Dar nu greu, ca la Bacovia,
Ci ca boabe de porumb.

Mi-a fost dor de doi, de noi –
Ca de o îmbrăţişare;
Şi de clipele-alea moi –
Ca de a noastră cărare…

Azi simt. Azi ştiu. Azi văd

Azi simt că nu sunt eu
Nici nu ştiu dacă vreau să fiu.
Azi mă simt ceva mai viu,
Ca ieri…

Am o ciocolată-n faţă şi mă gândesc dacă o-ncep,
Am un gând în minte şi mă gândesc… să îl urmez?
Am o bucată de hârtie şi mă întreb… te creionez?
Azi nu mai sunt şi nu gândesc ca ieri…

Văd stele verzi şi le ascult şi îmi place ce-aud
De ceva vreme am învăţat să nu mai fiu un surd,
De mic copil ştiu să iubesc şi să vorbesc ca-un mut
Şi-aud culori, citesc imagini şi văd sunete-n vid…

Câte-o-dată scuip acid
Să vă divid
Să mă văd devenind –
Un alt om, un alt eu…
Câteodată sunt străin
Faţă de mine,
Faţă de el, faţă de ea, faţă de tine,
Iar când te am în faţă,
Nu ştiu cum să acţionez…
Dar tot eu vă regenerez
Şi-mi pare rău de unele momente
Când vă fac să suferiţi, probleme existente!
De ceva vreme
Ar trebui să mă apuc de teme,
Să reînvăţ să scriu, să cânt şi să dansez pe rime
Şi să te observ, să văd dacă-ţi convine…

Azi ştiu că nu sunt eu,
Poate mi s-a-ntâmplat mereu,
Dar nu am observat venind
Nicio pată
Cum, de multe ori, nu observ nicio fată
Ce vrea să fiu al ei, să fie-a mea,
Dar ştiu că dacă nu o văd
Şi n-o observ, înseamnă că nu tre’ să fiu…

Azi văd că nu sunt eu
Şi ştiu că nu mai vreau să fiu
Şi-mi place că mă simt mai viu,
Ca ieri…

Consecinţe

Afară e un aer murdar, nu că-i curat
Şi tu, se poate observa, că nu m-ai uitat…
Afară e un aer murdar, dar e ciudat
Să stau, să-mi amintesc că înca n-am plecat…

Şi-mi amintesc de nopţile de mai,
De serile în care prea încet te calmai
Şi nu mă sărutai, dar tot nu mă uitai
Nu doar pentru că nu ştiam să cânt la nai….

Şi-mi pot da seama-n fine
Că-n clipele senine
Se pierdeau momentele sublime
Când nu eram nici eu, nici tu… nici nime’

Încă afară e aerul ciudat
Ce-l trag adânc în piept
Şi mă gândesc că tu nu m-ai uitat…
Să ştii că poate-am să încep să te aştept…

Din Veritasaga citire... I

Vreau să vă împărtăşesc versurile unei trupe mari, dar, din păcate, nu atat de cunoscute şi apreciate pe cât merita... Veritasaga (nu se-ascultă, se simte...)
Sper să vă placă. Pentru mine sunt ca vorbele unui maestru, a unui iniţiat, a unui mare părinte spiritual... eu aşa le simt. :)
[asta e prima serie şi vor mai urma două, ca de obicei :)) (trilogie) ]

1. Fericirea-i o bancnotă mare – unii-o primesc şi uită să mai dea restul…

2.Unele vorbe se aud şi după ce taci…

3. Îţi dau ţie calităţile ca să elimini defectele…

4. Ca să te-ajut îţi dau ţie întunericul şi torţa mea, slăbiciunea şi forţa mea…

5. Lasă sabia jos, n-o să vindeci cu ea o inimă ruptă. S-ar putea să te mire dar dragostea nu-i o luptă…

6. Multe-au mai rămas de spus, şi-o să le spun… nu trece-o zi fără să am pretenţia să fiu mai bun, încerc să nu-mi doresc să mă răzbun…

7. Odată intuită lecţia parcă priveşti cu greutate orice răutate a celor din jur…

8. Şi.. n-am timp de regrete…

9. Din viaţa Pământului eu câteva secunde trăiesc, aşa c-aleg să spun ce am de spus… şi să zâmbesc …

10. Am nevoie de dragoste cum are deşertul de apă..

Definiţii şi.... atât III

După cum am spus şi după cum urmează, aceasta e ultima parte a trilogiei "Definiţii..."
Ultima şansă. profitaţi de ea ;)

1. Anotimp
2. Apă
3. Foc
4. Evoluţie
5. Soare
6. Luna
7. Cuvânt
8. Tăcere
9. Carte
10. Iubit/ă

Mulţumesc celor care s-au implicat activ în ce am făcut eu aici. Apreciez!

Confesiuni aniversare

Azi-dimineaţă m-am gândit la ce fac eu aici... pe blogul meu. La ce vă expun, ce vă anunţ, ce vă ofer...
Fiecare postare are în ea o poveste. Fiecare poezie e dedicată conştient sau inconştient (din partea mea) pentru cineva. Câteodată, povestea din spatele postării e mai lungă sau mai scurta, mai intensă sau mai lejeră...
Fiecare fiinţă care se regăseşte în ceea ce scriu e, pentru mine, o ţintă marcată, un scop atins.
Chiar fiecare cuvânt are mai mult de spus decât povestea în sine. Fiecare literă are mai mult de povestit decât cuvântul...

Câteodată stau şi mă întreb: oare intră cineva să citească ce scriu eu aici? Oare e cineva interesat de ce fac eu aici? Dă cineva doi bani pe sentimentele, stările, emoţiile mele expuse aici? ... şi câteodată primesc răspuns. Da! Îl primesc... e în comentariile care-mi sunt lăsate. În momentele alea simt că nu scriu degeaba. Văd că cineva a dat click pe linkul meu. Şi asta mă bucură.

De multe ori mi se întâmplă să mă gândesc la faptul că e posibil să fiu înţeles greşit. Că e posibil să fiu interpretat greşit... Asta mă nelinişteşte. Dar, uneori mi se întâmplă să scriu, iar după ce citesc să mă mir pe ce am scris... Câteodată simt că nu eu am scris ce citiţi aici. Asta mi se întâmplă în cazul poeziilor :)! În celelalte cazuri, nu ezitaţi să mă întrebaţi în caz că aveţi nelămuriri.

Celor care mă citiţi şi vă şi lăsaţi amprenta lângă a mea, vă mulţumesc frumos şi mă înclin în faţa voastră, prieteneşte!

Apropo, cu asta împlinesc 100 de postări. :)

Război greşit

Când aerul rece îmi străpunge faţa
Aşa cum căldura străpunge gheaţa,
Ar trebui să-mi caut un scut,
Şi un coif, să pot mai uşor ca să lupt…

Când sângele îmi îngheaţă în vene
Şi lacrimile îmi curg şiroind printre gene,
Atunci ar trebui să învăţ să zâmbesc,
Poate doar aşa pot să te încălzesc…

Când ochii plini de ură-ţi sunt îndreptaţi înspre mine
Şi gândurile-ţi – mii de suliţe pornesc dinspre tine,
Ar fi plăcut să-nchid ochii şi să aştept o clipă,
Poate te răzgândeşti… şi-nţelegi că ţi-e frică…

Ţi-e frică să nu aflu ceva despre tine,
Aşa ai fi prea vulnerabil, ştii bine.
În amintiri, poveşti şi vorbe în vânt
Pot găsi puncte slabe, ca citite în gând.

Încerci să-ţi alegi cu-atenţie cuvinte,
Să nu faci greşeala de mai înainte,
Dar dacă faci asta îţi spun că nu mă cunoşti.
Hai să-ngropăm securea şi să uităm de oşti…

În adâncul tău ştii că nu îmi vrei răul,
Nici groapa cu lei, nici ştreangul, nici hăul,
Aşa că hai să dăm mâna, s-o luăm de la început,
Să-ncepem de la zero, deci: Hai, salut! :)

Definiţii şi.... atât II

Un alt set de cuvinte ce aşteaptă să fie definite :)

1. echilibru
2. perfecţiune
3. poezie
4. natură
5. om
6. calitate
7. defect
8. timp
9. ploaie
10. ceaţă