Deschide-ţi ochii!

Azi am fost mai atent ca de obicei la lume... am observat-o, am încercat s-o înţeleg. Zic doar „încercat” deoarece nu cred ca cineva o poate înţelege în adevăratul sens al cuvântului! Suntem prea ocupaţi să ne înjuram ţara, conducatorii, să ne plângem de mila, să ne uitam la vecinul si să zicem : „şi eu vreau...” .
Suntem prea ocupaţi cu lucruri aparent majore, lucruri fara de care am putea trăi liniştiţi sau, poate, chiar mai bine!
Suntem prea ocupaţi încât nu vedem cum fiecare persoană are o viaţă atât de interesantă încât am putea aloca fiecărei persoane un roman în cel puţin trei volume, câte unul pentru fiecare parte a vieţii.
Suntem prea ocupaţi încât uitam să ne jucăm în copilărie, să învăţăm în adolescenţă sau să cugetăm în maturitate.
Suntem prea ocupaţi cu trupul încât uitam ca el nu reprezintă nici măcar 10% din fiecare OM, din această fiinţă complexă.

Dacă stai să observi fiecare OM în parte, vei vedea şi tu asta. Vei vedea romanul acela în trei volume luând formă chiar sub ochii tăi! Trebuie doar să ai răbdare... Răbdarea e o virtute!

„Nu suntem trupuri cu suflet, ci suflete cu trup!”

Un fel de leapşa

* Dacă eram un anotimp... eram primăvara (renasterea)
* Dacă eram o lună... eram septembrie
* Dacă eram o zi a saptamanii... eram luni (începutul)
* Dacă eram o parte a zilei... eram noaptea (linistea)
* Dacă eram un animal marin... eram un delfin
* Dacă eram un animal de uscat... eram un caine (prietenia)
* Dacă eram o virtute... eram inocenţa
* Dacă eram o planetă... eram Terra
* Dacă eram un lichid... eram apa (viaţa)
* Dacă eram o piatră... eram cristal (energia)
* Dacă eram un metal... eram cupru (protecţia)
* Dacă eram o pasăre... eram un Phoenix (renaşterea)
* Dacă eram o plantă... eram un copac (echilibrul)
* Dacă eram o stare a vremii... eram roua (puritatea)
* Dacă eram un instrument... eram un pian
* Dacă eram un sentiment... eram iubirea
* Dacă eram un sunet... eram tacerea (linistea)
* Dacă eram un cantec... eram o balada
* Dacă eram un film... eram o comedie romantica
* Dacă eram un oras... eram Sinaia
* Dacă eram un gust... eram dulce-acrişor
* Dacă eram o aromă... eram de lamaie
* Dacă eram o culoare... eram albastrul cerului
* Dacă eram un material... eram inul
* Dacă eram o parte a corpului... eram ochii (oglinda sufletului)
* Dacă eram un accesoriu... eram o bucata de os legat cu o aţă (simplitatea)
* Dacă eram o expresie a feţei... eram zâmbetul
* Dacă eram o formă... eram un cerc
* Dacă eram un număr... eram 8 (infinitul)
:)

Dualitate

Azi sunt demon sau un înger?
Pe pământ sau sunt în cer?
Azi sunt minus sau sunt plus?
Sunt jos sau acolo sus?

Ce sunt azi?

Azi sunt alb sau negru, oare?
Care din ei mai mult moare?
Azi sunt binele sau răul?
Azi sunt dracul sau sunt zeul?

Azi sunt eu...

Uşurare

Când stau şi mă gândesc la tine
Nu ştiu cum e, nu ştiu ce simt
Nu ştiu ce-ar trebui, să mint?
Sau să plec şi eu.... în fine!

Când stau şi mă gândesc la tine
Oare sunt bucuros sau foarte trist?
Pot mulţumi că mai exist?
Să plâng, să râd, nu ştiu ce-mi vine!

Când stau şi mă gândesc la tine
Pot spune că sunt mulţumit
Pot spune că am fost iubit.
Altceva-n gând acum îmi vine...

De ce mă mai gândesc la tine
Dac-a trecut şi a fost bine?
Ştiu. Pentru că mai ţin la tine
Nu ca atunci şi-o ştii prea bine...

Final

Vrem să ne cerem iertare
Poate că e prea târziu
Poate nu are valoare
Dar măcar am zis-o tare.

Chiar dacă n-am fost noi aşii,
Poate că v-am supărat
Poate-am fost chiar noi codaşii
Dar măcar v-am respectat!

Aşa cum am ştiut noi
Mai prezenţi, mai şi absenţi,
Ne vom aminti de voi
Dragi profesori, absolvenţi.

Pentru doamna dirigintă
Nu ştiu ce-aş putea să spun
Doar că v-aţi cam străduit,
Poate noi n-am fost prea buni.

Timpul trece ca şi vântul,
Deschide-ţi-vă sufletul
Voi îmi veţi uita cuvântul
Poate nu şi sentimentul.

De respect şi bucurie
Dar şi tristeţe deplină
Sper să ne vedem cu bine
Şi în anul ce-o să vină.

Azi

Azi.. o lună. O lună de când am început să te văd în totalitate cu alţi ochi... o lună de când ne-am plimbat noaptea pe străzi... o lună de când am râs, am aproape plâns, am....
Încă mai simt plăcutul miros al liliacului violet, încă galbenul păpădiilor imi mai străpunge retina pe care e întipărit chipul tău... atunci chiar şi verdele ierbii era mai fluid, mai jucăuş, mai...verde! toate acestea îmi aduc aminte de tine.
Tu... persoana pe care stiu că mă pot baza întotdeauna. Persoana care stiu ca ma ajută când am nevoie de ea. Persoana care ştiu că mă place aşa cum sunt. Persoana care se bucură de reuşitele mele. Persoana cu care am ce sa vorbesc tot timpul. Persoana cu care nu ma plictisesc. Persoana care...

Cu tine ştiu că sunt „nebun de vânzare”...

Mulţumesc!

Întrebări

Ce faci? În timp ce eu sunt aici, tu unde esti? Când eu stau, tu cu ce te ocupi? Când eu ma uit la crengile copacilor care încă mai au frunze verde-deschis, tu la ce te gandeşti? Sau, mai bine zis, la cine?
Azi-dimineaţă, în timp ce ma spalam pe dinţi ma gandeam... oare câte sute, mii, zeci de mii de oameni mai fac asta? Oare caţi s-au trezit cu zâmbetul pe buze? Câţi îşi fac planul de luptă pentru ziua prezentă? Câţi ştiu că îşi pot programa totul? Câţi ştiu că trebuie să mulţumească pentru ca s-au mai trezit din somn şi nu au alunecat în somnul veşnic? Câţi vor vorbi frumos, politicos în ziua prezentă? Oare câţi dintre ei vor dărui ceva azi? Câţi vor primi ceva? Sau câţi vor aştepta sa primească ceva în schimb...?
Câţi dintre ei îşi vor gasi posibila jumătate? Câţi vor săruta la prima întâlnire? Câţi nu vor mai ajunge la o a doua? Câţi vor dărui o floare? Câţi vor plange de bucurie? Câţi vor sta sub cerul înstelat întinşi pe iarba umeda? Câţi se vor bucura doar văzând Luna?
Când deschiţi ochii dimineaţa, la ce îţi zboară gândul? Dar când îi închizi seara? Adormi tot timpul împăcat? Înainte de a adormi, îţi ceri iertare pentru lucrurile săvârşite de care nu eşti mandru? Te gândeşti vreodată să ierţi tuturor tot ce ţi-au greşit? Ştii să uiţi dupa ce ai iertat?

"Veniţi de luaţi Lumină!"

Azi e o Sfântă Sărbătoare. E Sărbătoarea Sărbătorilor. Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Bucuraţi-vă!
Păcat că pentru unii e doar un prilej de a primi cadouri de la vestitul „Iepuraş”, pentru alţii înseamnă îmbuibare cu bucate bine (sau mai putin) alese iar pentru alţii e o simplă ieşire în cluburi la petreceri care sunt total înafara oricărei teme creştine.
În ziua de azi prea puţini aşteaptă perioada de post, rugăciune, plângere iar mai apoi Moarte pentru Înviere. Prea puţini mai respecta tradiţia extrem de frumoasă şi plină de obiceiuri, redată, din când în când prin unele documentare făcute doar de dragul vremurilor apuse, apoape uitate... Mai gândiţi-vă!
Puţini mai colorează ouă în coji de ceapa, aceasta fiind o reţetă mult mai sănătoasă decât coloranţii artificiali la plic, prea puţini mai fac prăjituri acasă, fiindu-le lene sau pur si simplu dând vina pe timp pentru neîndemânarea lor, câteodată chiar si bucatele specifice acestei mari Sărbători sunt înlocuite cu fast(junk) food-uri.
Azi, Iisus Hristos nu reînvie, cum cred unii, noi retrăim Învierea Lui!
Majoritatea urează „Paşte fericit!” ... vouă vă sună bine? Paşte fericit? Paştele reprezintă cu totul altceva, deşi acest termen e mult mai generalizat decăt Învierea Domnului.
Dragă fiinţă, schimbă-ţi modul de gândire şi restul va veni de la sine! Învaţă să vezi lumea şi cu alţi ochi sau din alte puncte de vedere şi totul va renaşte!
Lumina Sfântă a Învierii Mântuitorului sa se coboare peste voi toţi şi să vă călăuzească pretutindeni, arătându-vă calea cea dreaptă! Hristos a Înviat!!!

Noi şi ei

Am urcat treaptă cu treaptă
Ca să ajung pân-aici,
Dar treptele sunt cam mici.
Am făcut faptă cu faptă.

Am ajuns puţin mai sus,
Crede-mă! Nu e uşor...
De unele lucruri ţi-e dor,
Dar nu mai stai cum eşti pus!

Ei vor să te controleze.
Nu-i lăsa că n-au dreptate
Tu, mai bine urci departe
Să nu te manipuleze.

Ei sunt mulţi şi iuţi la minte
Noi – puţini dar cu credinţă,
Noi – puţini, plini de voinţă
Ei nu ştiu de lucruri sfinte.

Martor : Eu

Am rămas şocat... Eu - martor ocular. Dar am o problemă: nu ştiu ce sa raspund daca mă vor întreba ce am vazut... Oare o fi vreo sinucidere premeditată, un banal accident sau o crimă bine pusă la punct?

Azi mergeam liniştit pe stradă şi, dintr-o dată ninge. Nu îi dau prea mare importanţă deoarece aveam alte probleme care îmi îngreunau sufletul, dar, un anumit fulg alunecă uşor înaintea ochilor mei care l-au remarcat. Viteza lui era relativ mică, dar creştea centimetru cu centimetru pe măsură ce se apropia de pamânt. Era puţin mai mare decât ceilalţi semeni ai lui şi avea o formă ciudată, altfel, uşor asimetrică. Poate din acea cauză mi-am aţintit privirea asupra lui din momentul în care mi-a aparut în faţa ochilor... eram la fel... la fel de altfel, la fel de ciudaţi. Poate asta m-a determinat să îi scriu pseudobiografia ultimelor secunde de viaţă. Mă regăseam în el, cred că se regasea în mine dacă ar fi avut ocazia să mă cunoască...

În momentul în care s-a izbit de pământ, albul, ciudatul, fragilul său corp s-a decscompus în 4 părţi (vizibile mie şi, poate, alte zeci, sute, mii de părţi invizibile), împrăştiindu-se pe un centimetru pătrat de pământ umed, călcat. Îmi pare rău că nu am avut ocazia să îl întreb dacă a vrut să fie aşa, dacă acesta îi era destinul, scopul, dacă era curios să vadă ce se află dincolo...

Din această experienţă am învăţat că toţi ar trebui să ne trăim viaţa, cu bune, cu rele... să îi iertăm pe toţi cei care credem că au greşit înaintea noastră, să ne cerem iertare tuturor, indiferent dacă le-am greşit sau nu, pentru că noi, poate, nu ne dăm seama de fiecare dată dacă şi cu ce greşim. Nu în ultimul rând ar trebui să mulţumim pentru tot ce primim fie o bucurie, un dar, un sfat, fie o veste proastă, o boală, o suferinţă.

“Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.” - Mahatma Gandhi