Existenţial

Săptămâna asta m-a întrebat cineva ce îmi place, ce hobby-uri am.  Ciudat, dar am stat pe gânduri. La început m-am blocat. N-am ştiut să răspund pe moment. E aiurea. Până acum, la întrebarea asta am răspuns lucruri vagi de genul: apusurile, sinceritatea, integritatea şi să citesc (+ jocurile video, pentru cine mă cunoaşte).  

E trist când realizezi că îţi vine mult mai uşor să spui (şi implicit să faci) lucurrile care nu îţi plac. Negativitatea primează. E ca atunci când, necunoscându-te îndeajuns de bine, răspunzi mult mai natural şi mai uşor la întrebarea cu defectele decât la cea cu calităţile proprii. 

E uşor aiurea să nu ştii ce îţi place. De când am fost întrebat, am căzut într-o oarecare stare de introspecţie (nu că de obicei n-aş trăi în starea asta zilnic; acum era altfel. Era mai intens. Eram mult mai dornic să aflu ce îmi place, de fapt…). Am ajuns la unele concluzii care se încheie cu puncte puncte.

Îmi place să scriu. Pentru mine, a scrie e ca un spaţiu unde mă întâlnesc şi unde îi las pe ceilalţi să mă înţeleagă cum sunt de fapt. Scriind, mă transform în ce vreau să fiu. De multe ori, după ce citesc ce am scris, nu îmi pare scris de mine. Nu ştiu câtor personae li se întâmplă, dar mie îmi pare superb. În momentele alea mă simt ghidat, sfătuit fără să cer sfaturi, înţeles şi transpus pe hărtie, descoperit, întreg şi completat. 

Îmi mai place să ascult muzică tare şi să cânt.  Cânt pentru mine şi atât. Chiar şi când mă aude altcinev, tot pentru mine cant. Cânt pentru că mă face să mă simt bine. Îmi dă o anume încredere în mine pe care n-o primesc în alt mod. Mă simt mai liber. E o stare cathartică pentru mine, mă eliberează.  Legat de muzică, mi-ar place să şi compun.  Ştii, la întrebarea aia cu : unde te vezi peste X ani? Aş răspunde că mă văd realizat şi cu hobby-uri să am grădinăritul şi cântatul la tobe sau la chitară. 

Îmi mai place să observ şi să cunosc oameni. Când mă prinde o oarecare stare şi o dorinţă de cunoaştere şi curiozitate, mai urmăresc interviuri sau emisiuni cu diverşi oameni interesanţi ca, de pildă, Oana Pellea, Dan Puric sau Tudor Chirilă. Îmi pare că fiecare om pe care îl cunoşti într-o viaţă te poate influenţa într-o oarecare măsură, atâta timp cât vrei asta. De la oricine şi orice poţi învăţa cel puţin un lucru nou atât despre lume, cât şi despre alţii sau despre tine. Până la urmă, în orice om  pe care-l întâlneşti, te reflectezi. Vezi în el ce vrei să vezi. Înţelegi doar ce vrei din tot ce spune. Selectivtatea îşi lasă amprenta în viaţa noastră mai mult decât crezi. 

Îmi place să şi citesc. În principiu citesc cărţi din domeniul dezvoltării personale, spiritualitate sau chiar religii. Îmi pare că atâta timp căt ştii că nu eşti doar o bucată de carne prinsă pe nişte oase, e păcat să nu te cunoşti mai bine în toată complexitatea cunoaşterii.

Ţie ce îţi place?