marți, 27 decembrie 2011

Petrecere in trecere

şi când urmează Revelionul!, o „sărbătoare” mult mai aşteptată decât oricare altele, când reţelele de telefonie mobilă cad ca din pod şi se izbesc de pământ ca ouăle cu coajă subţire, când toţi ne îmbrăcăm care mai de care, damele cu rochii de seară, neaparat lenjerie intimă roşie, ca să poarte noroc, cu bani într-o mână şi paharul de şampanie în cealaltă, cu zâmbete comercializate pentru o singură noapte, cu sânii push-up-uiţi ce tind spre a fi văzuţi, iar domnii cu costume de mii de euro, ceasuri scumpe şi cravate de păr de ureche de mangustă de plastic, sau cine ştie ce, când se strâng în jurul unor mese de-a dreptul împopoţonate şi îşi vorbesc amabil, iar înainte cu 3 zile se insultau subtil prin birouri, alţii stau cu o pâine de trei zile pusă pe masă şi aprind o lumânare ca să vadă s-o mănânce, [ok, unpic am exagerat dar aşa se vede mai bine diferenţa! J] dar au zâmbete de o viaţă pe faţă şi haine de anul trecut, nu au nevoie de foc pentru ca sufletele le ard de bucurie pentru că sunt împreună. Pentru că sunt ei şi sunt la ei acasă. Curat, ordine, furmos, modest. Ce ţi-ar trebui altceva să te facă fericit? Caviar? Vin franţuzesc de nu ştiu câţi ani? Nu. Ce ai nevoie în acea noapte e un pulovăr făcut de cineva drag, pentru tine special, o îmbrăţişare şi prezenţa persoanelor pe care le iubeşti şi care te iubesc fără steluţe cu scris mic la nota de subsol, ca în contracte.

Ştii prin ce se defineşte omul? Nu prin ce e în noaptea de Revelion, sau de oricare altă sărbătoare gen Paşte sau 1 Decembrie, nu prin ce face şi cum e el în acel moment... ci prin ce lasă după, atât fizic cât şi emoţional, spiritual. Exerciţiu: rămâi 20 de minute în locul unde îţi petreci Revelionul [de pildă, în faţa primăriei], după ce pleacă toată lumea şi observă ce e acolo sau în dimineaţa următoare, pe străzi lăturalnice. Aia ne caracterizează ca oameni, fiind suma gândurilor, vorbelor şi acţiunilor lor.
Personaţ ştiu că e posibil să te simţi bine şi prin alte mijloace. Poţi ieşi în evidenţă şi cu binele.

Sper ca anul care vine să vă aducă în pragul schimbării în bine, să vă apropie de cei dragi şi să apreciaţi ce pot ceilalţi să ofere! Numai bine, pace şi dragoste! 

Un comentariu:

Addicted to kryptonite spunea...

da, e cam cum ai spus tu, Cristi.
Dar cati dintre noi suntem atenti la mizeria pe care o lasam in urma noastra.
a, da, si pe mine ma enerveaza acele faze cu "vai, ce buni prieteni suntem azi" iar ieri se urau de moarte.

sarbatori fericite si o petrecere cat mai pe placul tau, de revelion. asa, cu zambete sincere. eu stiu sigur ca nu o sa am una asa cum imi doresc