Monolog [part III]

-         Stai să ce?

-         Să mai răsfoim o dată cartea asta sa vedem ce îmi scapă... ceva nu fac bine!

-         Mai, baiatule, lasa prostiile astea de-o parte şi revino-ţi. Cine te vrea ca prieten, te vrea aşa cum eşti. Te vrea cu tot ce îi poţi oferi, cu tot ce ştie să-ţi dea, cu tot ce puteţi construi împreună!

-         Prieten mai înseamnă şi persoană care nu-şi încalcă cuvântul, care e lângă tine când ai o problemă, e persoana care ştie să vină cu soluţia în situaţiile atipice...

-         Da. Aşa e.

-         Pai vezi? Vezi? Eu n-am prea fost acolo.... n-am prea fost aşa.

-         Şi acum revenim la faza cu : dar ţi-ai cerut scuze, ştiu, dar n-a mers... etc. etc.

-         Eu, unu, nu ştiu ce să mai fac.

-         Am o idee: limpezeşte-ţi mintea, aruncă gândurile în ape tulburi şi relaxează-te. Are să-ţi vină ţie vreo idee din alea de care îţi vin doar ţie! Am încredere în tine.

-         E greu... cam greu. Dar sper şi eu că am să mă descurc.

-         Aşa să fie!

-         Uite, îţi spun ceva, când ne întâlnim, nu ştiu ce să-i zic. Mă golesc de tot. Simt că nu mai am nimic în posesie. E aiurea rău! E ca şi cum nu am mai avea lucruri comune.

-         E uimitor cât de mult se pot depărta două drumuri într-o vacanţă. Cât de mult se pot schimba persoanele din jurul tău. căt de mult te poţi schimba. Cu toate astea, eu încă tind să cred că ar trebui să mergi mai departe. Că trebuie să laţi lucrurile aşa cum sunt, să faci un pas în faţă, iar atunci când te intorci să ai puterea să zâmbeşti. Cred ca asta te face cel mai puternic din lume!

-         Încerc, încerc şi cred c-mi va reuşi. Hai că m-ai făcut, cu afirmaţia asta, să cred în mine puţin mai mult.

-         Asta şi încerc. Şi mă bucur să aud că-mi iese!

-         Îţi mulţumesc frumos pentru tot, prietene!

-         Pai, ce pot să zic? De aia sunt aici! M-ai chemat, am venit... acum plec, e târziu. Ştii că apar doar când te gândeşti la mine.