Despre el...

Simplu...singur.
Cu o căciulă colorată aprins, un trening ieftin, albastru, cu pantaloni rupti asimetric în genunchi...
Cu ochii mari, negri, umezi, cu mâinile afundate în buzunare, cu un mers şod se plimba fără gânduri pe străzi gri în care se oglindea cerul pătat simpatic de nori... nori goi, pufoşi ca de vată de zahăr.
El scrie poveşti scurte, vesele şi fără vreun sens. Îşi tipăreşte fiecare zi cu mersul lui hieroglific...
Câteodată stă timid cu jocul în vene,
Lui nu-i e niciodată lene
Când are chef, pictează catrene,
Iar noaptea, în stele creionează desene.
Se înţelege cu alţii doar prin semne,
Mai calcă pe pietre, mai stă pe lemne...
Mai are în faţă vânturi
Mai cade uşor pe gânduri
Se pierde repede-n rânduri...
Un copil care vorbea cu fluturi, fura priviri şi îşi ţinea secretul, comoara într-un cufăr. Un cufăr ce nu era ascuns, îl purta la vedere. Era...Zâmbetul lui.