Alt mesaj

Nori plini şi picioare goale

Ştii? Norii sunt tot nori. Privirile noastre îi percep diferit. Imaginaţia le da forma, vântul le dă avântul, ochii noştri le dă crezare, iar inima înţelegere...

  

Pictează gânduri, idei,

Lumi, zmei,

Tancuri şi ponei,

Iar tu-i observi, vrei – nu vrei!

Sunt ca înţelepţii, îşi schimbă forma

Pentru că ştiu că aşa nu pot exista

La nesfârşit.

Compoziţia lor de ceva umed sau de fum

Nu te lasa sa-i atingi, oricum

Şi ştii de ce? Că s-ar face scrum...

Acum, da, chiar acum...

Ştii? Îmi place să mă plimb desculţ. Să ating cu vârfurile degetelor iarba proaspătă, să îmi murdăresc tălpile cu amintirile asfaltului, să pierd din amintirile mele printre pietre, să îmi simt drumul sub picioare... doar aşa ştiu că e al meu. Că pe aici trebuie să îmi continui mersul. Că dacă merg pe acest drum, niciun ciob nu ma răneşte! Niciunul!

Mă reflectez în stropii adunaţi în belţi pe trotuarele ce au uitat să se mai uite în sus. Îţi poţi imagina persoana mea stând pe vârfuri într-o baltă? Să o vezi din vârful creştetului ce se înalţă spre cer, până în vârful creştetului ce se oglindeşte clar în adâncul belţii...

Ştii de ce?

Pentru că mesajul mi-a schimbat viaţa, totuşi... nu numai ziua!

Şi pentru că, încă, toţi suntem îngeri!

 [inspirat de melodia ce ma face tot timpul fericit!]