Intro
E Joi 2 Septembrie. E 5:47 iar norii aleargă pe cerul albastru deschis de parcă sunt urmăriţi. Culorile şi formele lor diferă atât de mult de la zi la zi de parcă sunt făcuţi din substanţe diferite. Par încărcaţi... nu de ploi ci de informaţii preţioase. Stralucirea albului lor îi trădează.
Interludiu
Deja e Toamnă. Nu te-am mai văzut din Iunie, dar ştii cum se zice: „Speranţa moare ultima!”... eu zic să n-o lăsăm să moară. Oare merită...?
Acum stau cu un creion şi cu un caiet în faţă şi cu tine pictată în minte. Eşuez în încercarea mea de a te coborî pe foaie. Asta mă bucura. Ciudat, nu?
Doar dacă te gândeşti mai bine îţi dai seama că am dreptate. Dacă aş fi reuşit să te aştern pe foaie, poate rămâneai acolo... doar acolo, dispărând din mintea mea. Gândul acesta mă readuce la realitate...
Tu eşti acolo, eu aici... flacăra sperantei încă mă încălzeşte. Gândeşte-te la asta...
Outro
Îmi e frică să te câştig, aş putea să te pierd. Aş vrea să te merit. Decizia îţi aparţine...
Un comentariu:
Ce frumos :* Acum stau cu un creion şi cu un caiet în faţă şi cu tine pictată în minte. Eşuez în încercarea mea de a te coborî pe foaie
Trimiteți un comentariu