Pilda

-Trebuie sa iti marturisesc ceva: eu cred in viata de dupa nastere!

-Prostii. Ai dovezi despre ce e dincolo?

-Am, dar sunt interioare. Pot doar sa le simt si de aceea cred.

-Ai auzit tu vreodata ca s-a intors cineva aici sa povesteasca despre cum si ce e acolo?

-Nu, dar tu nu vrei sa o cunosti pe mama?

-Pe mama? Mama nu esista. Si daca ar exista, unde ar putea fi? Suntem doar noi doi, singuri!

-Cum poti sa nu o simti, cum poti sa nu simti cum are grija de lumea in care traim, cum ne ocroteste? Nu ii simti iubirea cum ne inunda? Noi taim cu ea, traim in ea!

-Nu e adevarat. Traim in acest intuneric singuri doar pana la nastere si apoi totul se termina. E gata!

-Tu nu o auzi cum ne canta, cand e liniste? Cum ne mangaie?

-Nu!

-Asta se intampla cand nu crezi in mama! Dar ea tot ne iubeste pe amandoi in mod egal si dupa nastere va avea grija de amandoi. Vei vedea, doar ai rabdare…