Toti venim pe lumea asta la fel.
Goi, neputinciosi, nestiutori.
Niste ignoranti bipezi prea lenesi sa se uite in jur.
Am uitat senzatia de bucurie… sentimentul de iubire.
Ne prea grabim.
Atragem moartea, acceleram venirea ei.
Cum zicea cineva: ‘In intreaga viata pierdem ani de zile dar, in fata mortii mai cerem o clipa.’
Nu prea stim sa ne comportam cu noi insine. Nu stim sa ne comportam cu cei de langa noi fie necunoscuti, fie persoanele dragi noua.
Nu stim sa zambim.
Nu stim nimic.
Nu ne place unde suntem, vrem sa ne fi nascut altundeva.
Oare daca am putea sa ne alegem de la bun inceput parintii, familia, locul in care vrem sa ne nastem, tot… ar fi mai fine? Nu cred…
Daca am sti clipa in care plecam ‘dincolo’ am profita mai mult de viata? Ne-am bucura de fiecare clipa primita ca o binecuvantare?
Ne dam seama de valoarea unui om doar dupa ce il pierdem, la fel ca un obiect. Stim ca ne folosea, ne ajuta atat de mult numai dup ace s-a stricat.
Un vers dintr-o melodie suna asa: ‘ne nastem sanatosi dar incercand sa ne vindecam devenim bolnavi!’.
Toti venim pe lumea asta la fel… goi, neputinciosi, nu stim nimic refuzand sa carcetam, preferand sa ignoram!
Toti trecem dincolo la fel… goi, neputinciosi, nestiutori…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu