Întrebări întrebătoare

Sunt multe întrebări la care nu avem răspuns, ca de exemplu, întrebările fundamentale pe care si le adresează umanitatea aproape de la nașterea ei: Cine sunt? Ce fac aici? Încotro mă îndrept?

Citesc o carte în care se explica foarte frumos un principiu care spune că, pentru a fi echilibrat, omul trebuie să știe să împletească o coroană din patru spice roditoare: a cere, a dărui, a primi și a refuza.  Dacă unul sau mai multe spice nu rodesc la fel în această împletitură, omul trebuie să își pună viața în balanță.

Unii oameni nu pot cere. Pur și simplu li se pare că cerșesc sau că nu merită să primească ceea ce cer. Vă spun eu, dacă nu meritați, nu veți primi. Dar și dacă nu cereți, nu vor ști ce să vă ofere. De la a cere o informație într-un magazin, la a cere un sfat sau chiar un serviciu sau ajutorul cuiva este doar un pas pe care nimeni nu poate să-l facă pentru dumneavoastră. Nimeni nu e obligat să știe ce vrei, atâta timp cât tu taci.

Unora le vine greu să accepte, să primească complimente. Când cineva îți spune: îmi place bluza ta nouă, mulțumește-i, nu ii spune că ai mai avut-o și săptămâna trecută sau că ai cumpărat-o de la reduceri. Spune doar Mulțumesc.

Când cineva îți dăruiește un zâmbet, o floare sau o mână de ajutor, acceptă. Înseamnă că meriți timpul sau diferitele resurse materiale sau emoționale implicate, acelei persoane.

Când dăruiești, fă-o fără să aștepți recompensă, fără să aștepți ceva înapoi. Fă-o din toată inima!

Învață să spui ”nu”. Nimeni nu te poate obliga să acepți orice, oricât, oricum, oricând. Ideea e că atunci când refuzi, să o faci într-o notă cât mai diplomată, fără să superi sau să jignești sufletul care îți cere, propune sau dă ceva.

Tind să cred că un posibil răspuns pentru întrebarea Ce fac aici? ar fi căutarea echilibrului. Mai cred și că majoritatea avem mici (sau mari) dificultăți, în una, două sau poate toate cele patru direcții ale acestui principiu. Unii nu pot dărui fără să primească ceva în schimb, alții nu sunt capabili să primească nimic dinafară fără să analizeze ”de ce”-ul din spatele darului, acesta putând fi inexistent, alții nu pot spune ”nu, nu vreau, nu simt că îmi trebuie”, iar alții nu pot cere ceva fără să se simtă stânjeniți de situație.

Cred că suntem.... sau mai bine spus, venim aici pentru a ne repara. Pentru a găsi echilibrul care ne face simetrici, care ne face întregi, care ne face Oameni! Așa că Cere, Primește, Dăruiește și Refuză cu încredere, demnitate, respect și iubire; așa vei crește frumos!