Sărut de nebună

Ai început să-mi mai ceri rânduri.

Nici eu, unu, nu mă pot dresa aşa

Şi nici ordine-n ale mele gânduri

Nu pot să fac cum vrei tu, fata mea!

Şi azi, când soarele prea arde

Şi cerul parcă plouă cu căldură,

Asfaltul – transformat în cioburi calde...

Nici muza mea iubită, caldura nu o-ndură!

Şi voi îi cereţi să mă vadă

Când simt şi eu că nu vrea azi, nebuna

...

Şi-atunci s-a aplecat, gata să cadă

Peste mine şi mi-a şoptit: “Zi-le într-una –

 Eu te sărut din când în când cu versuri line

Innobilate de tristeţe sau bucurii senine,

Fie natura vie sau moartă, depinde şi de mine!

Ori poezii despre o fată ce ţi-a pătat trecutul

Cu amintiri ce te fac să uiţi acuma totul!

Ori una noua ce vine pe neaşteptate şi te-mbie

Să  uiţi de tine, cel ce-ai fost, şi să te-neci în reverie,

Tu – băiat cu suflet pur, prins ,încă, în copilărie !”

...

Şi am rămas privind-o-n ochii-i mari, de cer

Cu inima bătând rapid în coaste, aveam un zambet mut...

Şi-acum mi-am zis că de azi încolo nimic nu-i mai cer!

Că ştie ea, nebuna, când să mă binecuvânteze cu-n sărut!