Târziu, dar nu cel mai târziu, apare şi partea a doua din seria începută undeva prin Aprilie şi...
A doua alegere e… Moartea:
E bomboana cu pudră de cacao deasupra.
E un drum cu două sensuri, dar cu linie continuă.
E un zid prin care trec doar cei ce merită.
E o mamă ce-şi strigă copii înapoi acasă.
E o ploaie măruntă ce te face să nu vezi în faţă, dar simţi că într-acolo trebuie să mergi.
E ca un pahar gol pe care ne e frica să-l spargem, crezând că ceva va curge din el.
E televizor fără telecomandă, iar tu, legat de fotoliu eşti la distanţă.
E o pană neagră ce se izbeşte de cerul tău când timpul i-o permite.
E un ultim cui ce intră uşor, uşor în tocul uşii prin care treci..dincolo.
E substanţa concentrată în esenţa clipelor prezente, trecute şi viitoare.
E nimicul ce te face să zâmbeşti radiant după ce ţi-a trecut cea mai mare frică.
E ca o melodie ce-ţi rămâne întipărită în minte fără să vrei.
E dorinţa cea dintâi... realizarea de dinaintea primului scâncet.
E butonul de pe care luăm degetul atunci când ne uităm în spate la ce se întâmplă.
E umbra de după ce clopotele bat ora doisprezece.
E bucuria unora, frica altora şi ţinta tuturor.
E lumânarea ce te călăuzeşte spre viaţă, până la urmă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu