I
Dă-te jos din nuc, frate! Nimeni nu-ţi vrea răul!
Poate vrei să auzi de la mine scuze. Nu-ţi voi face pe plac... Scuze că nu-mi cer scuze.
Să ştii că n-am de gând să regret alegerile făcute. Ştiu că te-ai supărat. Te-am simţit.
Crede-mă, week-end-ul ăla cu colegii, la munte, mi-a picat destul de bine.
Ce rost ar avea dacă aş privi înapoi cu regret? Cu regretul că n-am putut fi lângă tine la petrecere... Asta e! Se întâmplă. Mă gândeam că o sa putem petrece cu altă ocazie! La fel de bine! :D
Ştii că am încercat...
Ştii că am încercat...
Şi era rândul tău...acum ceva timp...
II
Merită să suferi după el? Merită să uiţi tot? Merită să calci pe tot trecutul pentru câteva momente aiurea? Merită să îţi opreşti, efectiv, viaţa pentru el?
Nu toţi suntem la fel, nu toţi suntem ca el, ziceam... şi tu-mi răspunzi: „toţi spuneţi asta...”. trist...trist! ascultă-ţi inima. Vorbeşte cu tine! Întreabă-te şi răspunde-ţi! Înţelege-ţi situaţia, treci peste, ia cu tine ce era bun, aruncă gunoaiele, fă-ţi ordine în minte şi întreabă-te: merită?
III
Îţi cer doar să fim prieteni. Nimic mai mult! Ştii de ce? Pentru că nu pot mai mult! Ceva mă opreşte. În ciuda interiorului am zis: hai sa incerc! Şi... Ai văzut ce-a ieşit...
Nici „Scuze pentru azi, pentru cum m-am purtat / că am fost aiurea...” nu era prea drăguţ. Dar... în fine!
Amintiri... ne leagă, totuşi câteva amintiri. N-am să renunţ la ele că nu merită! Gen: 1 Mai şi altele...
Şi totuşi... Doar prieteni! :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu