1 + 1 = Noi

Era 15:46 şi mă gândeam la doi,
Ce se va-ntâmpla, vom fi iar ‘noi’?
Mi-am scos balanţa şi am şters-o de amintiri
Şi de praf. M-am aşezat între talere-argintii
Şi-am analizat: oare te plac? Oare te pot avea?
Oare te vreau? Vom fi împreună cândva?
Şi pe rând am primit răspuns.
Răspunsul ce stătea ascuns
Printre nori goi
Şi aşternuturi moi
Şi, mai ieri - unu plus unu egal cu doi
Azi - Unu plus unu egal Unu. Egal noi!

Azi-dimineaţă m-am gândit la tine
Şi mă-ntrebam: oare e bine?
Şi-atunci mi-am răspuns:
Când patul mi-am împachetat
Şi amintirile din el în buzunar le-am aranjat
Şi am ieşit să bântui pe stradă,
Aerul proaspăt mi-a făcut inima să ardă
Şi gândurile uşor, uşor să-mi cadă,
Iar oamenii au început să vadă,
Să mă vadă că zâmbesc
Şi atunci am ştiut că trăiesc,
Că am ajuns zâmbete să le cerşesc
Şi semne de întrebare, fără să vorbesc…

Şi pentru toată faza, să ştii că-i vina ta,
Dar nu te condamn sau ceva,
Mă bucur că s-a întâmplat, draga mea!