Minute cu Prieteni. Ore cu necunoscuţi

Incipit
E seară... afară ninge totuşi... de Crăciun.
Noi stăm într-o încăpere pe o canapea de piele cu perne semiportocalii şi râdem. De obicei când ne adunăm noi patru, râdem. Din orice. De orice. Pentru orice. De noi.
Ne simţim bine... (eu, cel puţin).
[aviz amatorilor: Oana (var'mea), Zoli şi Mişu]

Cuprins
Muzica ne penetra timpanele, vedeam sunetele cum se lovesc si vibrează printre noi. Cum ne făcea să ne mişcăm uşor. Cum băteam subtil ritmul...
Simţeam detaşarea dintr-o parte şi tensiunea din cealaltă.
...şi timpul trece rapid cu unele persoane, din păcate...

Deznodământ
Mă uitam la masa alăturata şi vedeam două sticle de bere goale şi o scrumieră murdară, aproape în ton cu sărbătoarea (era în roşu şi alb). Pe perete vedeam o oglindă tăiată, despicată, crăpată în două părţi aproape egale, una reflectând trecutul iar cealaltă viitorul. Şi prezentul era acolo prin acea crăpătură. Acea portiţă de scăpare din monoton, din plictisitor, din rutina zinnică. Era singura parte a fiinţei care nu reflecta. Era partea aceea care nu are timp să gândească, să se gândească... era locul unde ar fi trebuit să fie un diamant cu o mie de faţete care să reflecte fiecare câte o parte din viaţa noastră, în locul unui zid de piatră.
Pe fiecare cărămidă din pereţii încăperii era tipărită câte o amintire, o trăire, un sentiment. Dacă ştiai să le asculţi pe fiecare în parte şi nu pe toate deodată, înţelegeai ce îţi şoptesc. Ce încearcă să te avertizeze.

Am învăţat că poţi glumi doar cu prietenii, doar între prieteni. Ei te înţeleg şi te acceptă cu plusurile şi minusurile tale.
Am învăţat că, din când în când, trebuie doar să ascult. Să ascult şi atât!

Sau... lasă [partea a 2-a]

Tu stai.
Aia-i problema
Dilema…
Nu ştii ce să faci
Nu ştii care-i schema…
Când vine necazu’
Tu schimbi macazu’
Ştii să faci doar deranj
Cu visele tale în nuanţe de oranj…

Tu stai
Şi te uiţi la lumea nebună
Şi gândeşti că doar tu eşti aia bună.
Calculezi cum să uiţi,
Ce să uiţi, când să uiţi
Şi când să-ţi aduci aminte
Să-mi spui poveşti
Cum că faci, cum că eşti…
După cum vezi, te aprob,
Dar la mine în minte
Îmi repet… Îmi repet
Uite ce frumos minte…

Tu stai
Şi vorbeşti
Şi mă-ntreb… tu gândeşti?
Tu trăieşti tot ce grăieşti?
Aduci nori când eu vreau soare
Aduci ploi când vreau nincoare
Aduci cald când vreau răcoare
Şi mă doare… Da. Mă doare!

Sau... lasă

Mai am doi pereţi jumate
Din inimă,
Restu i-ai dărâmat
Ai intrat
Încălţată. Nu îţi prea pasă
Da’ nu-i bai, lasă…
M-am obişnuit.
Stau la mine-n casă
Ca să stau cu mine
Să stau cuminte,
Atunci când tu stai cu alţii…

Am învăţat să zidesc,
Am făcut zidul sufletesc
La fel ca Zidul Chinezesc
În mine.
În minte –
Te mai am, dar…
Mai bine lasă.
Tot ce-am avut am pus pe masă,
La vedere,
Iar tu ai zis direct:
La revedere!

Sunt cubul perfect
Sunt mersul încet
Sunt felinarul ce lumina decent
Şi pâlpâia… până s-a stins…
Dar tu nu ştii să vezi,
Să crezi,
Să simţi ai uitat de mult,
Să minţi ai ştiut
Şi ai vrut…
Dar la astea mă uit în spate,
Deci totul a trecut!

Iubire-n taină

Când pe gândurile-ţi se-aşază rouă
Să nu te sperii, nu o să mai plouă,
La mine-n gând poţi înca să mai treci
Oricum, cheia e la tine, şi va fi pe veci…

Când intri-n cameră şi-n minte
Şi când începi s-arunci cuvinte
Ştiind că încă te mai plac,
Ştiind c-am învăţat să tac…

Când viaţa ţi se dezveleşte,
Foaie de foaie se loveşte,
Ar trebui să-nveţi să mături
Ştiind că încă-ţi sunt alături.

Când tu eşti mult prea ocupată,
Să nu-ndrăzneşti să uiţi vreodată
Că te-am iubit şi înc-o fac,
Dar tu m-ai învăţat să tac…

...şi e Iarnă

Unde se grăbesc fulgii de nea?
De ce vor să se-izbească de pământ
Iar alţii se lovesc de faţa mea
În timp ce eu mă plimb… cu tine-n gând?

Unde se grăbesc fulgii de zăpadă?
De ce părăsesc norii şi vor să decadă?
Când acolo sus e linişte şi pace
Tu nu ai in gând: ‘oare el ce mai face?’

De ce fulgii au diferite forme?
Oare că-s unici? Oare chiar nu au norme?
De ce noaptea ninge frumos -
De ce nu observi şi te uiţi în jos?

Unde se grăbesc fulgii de nea?
De ce dansează mai plăcut noaptea?
De ce nu-i admiri şi nu-i bagi în seamă?
De ce-i ocoleşti? De ce-ţi este teamă?

Ai curajul să răspunzi? III

Un al treilea set de întrebări:

Cine eşti?

De unde crezi că vi?

De ce crezi că te afli pe Terra?

Unde ai vrea să mergi după ce pleci de aici?

Care e cel mai mare vis al tău?

Când îţi pui ceva în minte, reuşeşti?

Cum reacţionezi la necunoscut, neaşteptat (in anumite situaţii)?

Care ar fi 3 calităţi şi 3 defecte la propria-ţi persoană, din punctul tău de vedere?

Dorinţe...

Când nisipul din clepsidră s-ar scurge încet
Şi brusc n-ai mai auzi niciun sunet
Te-ai supăra? Te-ai speria? Sau ţi-ar place?
Te-ai întreba oare ea ce ar face?

Când ochii-ţi se-nchid şi treci acel prag
Ai privi în trecutu-ţi cu scârabă sau drag?
Ai vrea să te-ntorci şi să schimbi ceva?
Dac-ai ştii ş-ai putea, ai mai spune cuiva?

Care ţi-ar fi ultimele cuvinte
Ai mai sta să le-alegi ca şi mainainte?
Ai sta să gândeşti cui să mulţumeşti –
Pe cine să ierţi şi pe cin’să iubeşti?

Ai curajul să răspunzi? II

Am mai revenit cu un nou set de întrebări...

Ce îţi place cel mai mult la tine? Dar cel mai putin?

Cum ai fi daca ai putea fi un anotimp?

Zâmbeşti necunoscuţilor pe stradă? Ce simţi când le zâmbeşti?

Care ar fi 4 persoane cărora ai vrea cu adevărat să le spui că le iubeşti?

Dacă ai putea denumi o stea, ce nume ar avea?

Dacă ai putea să te mai naşti odată, ce sau cine ai vrea să fii?

~va urma~

Unu e 1 Decembrie... din păcate

RomâniaDa... Te iubesc, România! Ziua Naţională a României... Liber!

Sunt total împotriva acestor manifestări. Sincer. Dacă într-o zi din an îţi sărbătoreşti ţara cu fasole cu ciolan, vin fiert şi pe alocuri mititei şi bere crezi că e OK?
Dacă îţi atârni tricolorul fie de fereastră, fie de un băţ, fie de gât ca fular, te crezi mai patriot?
Dacă azi e singura zi din an în care nu vezi la TV crime, violuri şi accidente rutiere în care soferul e vreun parlamentar care scapă de absolut orice fel de pedeapsă sau mustrare, te face fericit?
Dacă azi e singura zi din an în care majoritatea e PRO România, crezi că schimbi ceva?
Dacă în fiecare an se produce manevra aia a militarilor, jandarmilor etc. în Alba-Iulia aşa, fără pic de sentiment, totul mecanic, ne face să ne simţim în siguranţă?

Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt contra României... sunt fericit că m-am născut aici, că m-am născut român! Diferenţa e că eu apreciez lucrurile astea şi în celelalte zile ale anului, nu doar de 1 Decembrie. Fiţi mândrii că sunteti ce sunteţi şi unde sunteţi pentru că v-aţi născut aici cu un scop! Găsiţi-l, îndepliniţi-l!