Vă mai amintiți?
Vă mai amintiți orele pierdute cu folos prin cafenele, până începeau cursurile
sau chiar după acestea, când stăteam până târziu? Vă mai amintiți cum nu știam
mai niciodată în ce sală avem? Vă mai amintiți cum, câteodată așteptam
profesorii degeaba? Vă mai amintiți cât de fericiți eram când eram împreună?
Sau când se apropia sesiunea și umpleam xeroxurile de pe lângă facultate pentru
a ne umple cu foi pe care doar jumătate dintre noi citeam un sfert din ele...
sau când ieșeam de la examene și nu ne plăcea să vorbim despre ce a fost în
examen?(sau ăsta eram doar eu...) mai țineți minte cum ne uimeau fețele noi de
la noi din an pe care le vedeam pentru prima data în a doua sesiune, sau ceva
de genul ăsta? Mai țineți minte cât de emoționați eram la primele examene
orale? Sau cum ne țineam locuri unii altora, câte un rând, în A1/A2...
Mai țineți minte
cum ne așteptam pe mal, unul pe altul sau cum mergeam să ne întâmpinăm? Cum
povesteam despre tot și toate? ...sau când mergeam la biliard după cursuri?
Ohhhhhhh, ce vremuri.
Eu mi-am amintit
de toate astea, de voi, de ce era, de toți, acum când îi aud pe alții cum
povestesc despre câte examene mai au în sesiunea asta și, sincer să fiu, mi s-a
făcut dor. Mi s-a făcut dor de coridoarele facultății, de C2, de furnicarul
care se crea acolo în timpul sesiunii, de profesori și în primul rând de voi,
colegii mei dragi. Mă bucur că am reușit să țin legătura cu unii dintre voi. Mă
întristează faptul că unele legături n-au mai ținut, deși acelea credeam că vor
ține cel mai mult dar... în fine. Asta rămâne pe o dată viitoare.
