sâmbătă, 11 mai 2013

Morţii noştri
















Acum, în toi de sărbătoare,
Ne-aducem aminte şi de ei
Când e puţin târziu, se pare.
Degeaba plângi, degeaba zbieri!

Acum le aranjăm mormântul
E trist, că nu e pentru ei;
E pentru vii, îţi dau cuvântul,
Să-l vadă credincioşi şi-atei!

Să vadă lumânări şi flori
Exagerate, colorate...
Dar nimeni nu simte fiori
De dor, respect – s-au dus cam toate.

Noaptea de dinaintea sărbătorii
Toţi fac curat la suprafaţă,
Toţi cei ce vor fii următorii...
Dar celui dedesubt, nu-i pasă.

Nu-i pasă c-ai umplut pământul
Ce-i stă pe pieptu-i, cu flori bune,
Ci vrea la el să îţi duci gândul
Şi să-i rosteşti o rugăciune!

O, Doamne, iartă morţii noştri
Că au nevoie, dar uită-Te la noi
Cum aranjăm pământ ca proştii,
În loc s-aranjăm amintirea lor în noi...

Niciun comentariu: