Morţii noştri

Acum, în toi de sărbătoare,

Ne-aducem aminte şi de ei

Când e puţin târziu, se pare.

Degeaba plângi, degeaba zbieri!

Acum le aranjăm mormântul

E trist, că nu e pentru ei;

E pentru vii, îţi dau cuvântul,

Să-l vadă credincioşi şi-atei!

Să vadă lumânări şi flori

Exagerate, colorate...

Dar nimeni nu simte fiori

De dor, respect – s-au dus cam toate.

Noaptea de dinaintea sărbătorii

Toţi fac curat la suprafaţă,

Toţi cei ce vor fii următorii...

Dar celui dedesubt, nu-i pasă.

Nu-i pasă c-ai umplut pământul

Ce-i stă pe pieptu-i, cu flori bune,

Ci vrea la el să îţi duci gândul

Şi să-i rosteşti o rugăciune!

O, Doamne, iartă morţii noştri

Că au nevoie, dar uită-Te la noi

Cum aranjăm pământ ca proştii,

În loc s-aranjăm amintirea lor în noi...